A fost o aniversare. Remeber cu Eugen Evu... Mesajul lui la şasezeci de ani a fost: „Murim de dor, murim intraductibil”

Mesajul poetului la 60 de ani a fost...

Eugen Evul prin volumul Umbra Luminei, parte din cartea Stăpânul jocului, apărut în Biblioteca Provincia Corvina, Hunedoara, 2004, ne-a dat un mesaj de scriitor matur, de scriitor care pune degetul pe rana din viaţa sa.

Principala operă a unui artist este/a fost viaţa sa.

În structura volumului sunt fotografii de familie, desene preferate, extrase după dosarul de securitate activ înainte de 1989 în România, dar nu desuet în prezent, citate din Biblie, peisaje preferate din Ţara Haţegului şi din jurul Hunedoarei, locul de naştere şi de suferinţă, multe altele care trimit pur şi simplu la viaţa sa.

Priveam la tablourile lui Van Gogh şi vedeam un peisaj simplu, o biserică, o fereastră, o noapte înstelată, opera apropiată, de lângă tine, la mâna ta dreaptă, cum se exprimă în limba engleză, pietonul prin veacul acesta. Fereastra pictată de celebrul artist ar trece neobservată în acest secol al experienţelor de tot felul, în afara vieţii unui om, umilă, fragilă şi de trăit, care în sine este răzbirea prin potop pe corabia operei proprii, la capătul călătoriei fiind curcubeul nevăzut al sufletului său.

De multe ori viaţa unui artist trece neobservată, ieşirile sale la rampă în lumina reflectoarelor zilei, ţipătul ne strigat al publicităţii de ocazie sunt preferate.

Curvia unui artist este mai importantă decât viaţa sa firească în mijlocul familiei, deşi Dumnezeu a dat poetului totul şi cel mai mult Creatorul urăşte curvia. 

Moto de Eugen Evu: „Vă sunt prea aproape: Să nu mă vedeţi…”.

E multă tristeţe în afirmaţia poetului, care preferă ţipătul tăcut al lui Munch, sau imaginea unui vas vechi, de la începuturile lumii. Câinele lui Eugen Evu apare într-o fotografie şi acest animal simplu care nu a avut habar de poezie, dar a trăit poezia lângă stăpânul său, poetul, stăpânul jocului. A ţinut la Eugen, în mod tăcut, cu dragoste şi bucurie.

Şi „prietenii” muşcă, nu-i aşa?

Umbra Luminei este un volum profund care descoperă pentru amatorii jocului naşterea poetului dintr-un vers, apoi sentimentul adânc al toamnei, memoria poeziei, maşina timpului interior şi greva scrisului, poezia prin fotosinteză (!!), D.U.I., estimp, în câmpul semantic mi-e inima trează, spune poetul, sau poem despre poem...

Concluzia: „Ceea ce nu poate fi exprimat/ Aşadar nu există.”- (Poem printr-o fotosinteză).

La Eugen existenţa în devenire se exprima prin fluctuaţii biomagnetice: „Dumnezeu a creat magnetismul pentru a se oglindi în el Dimineaţa”.

Mesajul lui la şasezeci de ani a fost: „Murim de dor, murim intraductibil”.

A consemnat Constantin Stancu

Foto: Eugen Evu (1944-2017)