Vara a rămas în genunchi
Am primit cărțile verii, calde, cu fructe coapte-n cuvinte,
a sosit toamna cu o violență neanunțată, vara a rămas în genunchi, printre vase mari de pământ
pregătite pentru vinul absenței.
Aștept să-mi spui o poveste despre anotimpuri pierdute, despre calendare pierdute,
arheologii au descoperit o cetate sub vechea cetate, umbrele toamnei derutează păsările migratoare și stele căzătoare care ne fac semne în locul acesta.
Un poet dintr-un alt oraș, un altul dintr-o altă țară scriu simultan un poem lung despre toamna care a sosit cu violență și fără memorie.
Oase vechi ies la lumină de sub brazde umede, brumate,
aerul se lovește cu tâmpla de copacii obosiți,
vara a rămas în genunchi și nu-și amintește de vechile iubiri…
Doar iarba răvășită, doar nisipul pe care am scris
cu trupurile noastre fragile lungi epopei.
C Stancu
*Foto: Mierla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu