Venim, Doamne, venim,
către temeiul dublei
păci, către
Ierusalim.
Mulţimile cresc până-n
zare, tot
cresc,
urcând, unduind, spre
Ierusalimul Ceresc.
Fiecare umbră, fiecare
ins
are-n mână
un toiag de
ţărână.
Fiecare merge şi
plânge.
Nu mai poartă-n
pietrişul din gură
nici măcar amintirea de
carne, de
salivă şi sânge.
Eugen Dorcescu
Poem din vol. ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT
Abyssus abyssum invocat (vezi Psalmul
41, 9) este o antologie de autor, constituită după un criteriu tematic (am
inclus în Sumar numai poezii de factură aşa-zicând mistico-religioasă) şi structurată
cronologic: am urmat, în înşiruirea textelor, succesiunea, în timp, a cărţilor
de poezie din care ele au fost selectate: Omul
de cenuşă (antologie 1972 – 2001), 2002; Biblice, 2003 ; Elegii,
2003; Moartea tatălui, 2005; În Piaţa Centrală, 2007, Omul din oglindă (antologie 2003 –
2008), 2008. Excepţie face Rugăciunea regelui Manase, plasată în final, înainte de Epilog,
dar apărută încă în 2001 (în volumul Exodul)
şi preluată de Biblice.
E.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu