Romanul Judecătorul și jurnalul ars cuprinde un panopticum larg asupra social-politicului, asupra economiei de piață, a lumii afacerilor privite din prisma experienței juridice, care trimit spre țesături autobiografice. Experiența profesională a scriitorului în domeniul dreptului oferă credit de realism unor situații pe care le creează, imaginează, ori le derulează din experiența trăită, așa cum o explică la începutul romanului Vadu Ars: narațiunea se bazează pe fapte trăite de unii, citite din ziare, aflate și intuite de alții, povestite, răstălmăcite, devenite legende. Mituri. Acei oameni au devenit oamenii tranziției.
Constantin Stancu urmărește
megatendințele din lume, marile schimbări din sfera evoluției tehnologice, noul
care înnebunește și controlează într-un fel nemaiîntâlnit oamenii, neofilia, oamenii au devenit marii absenți ai oceanului de știri. Ideile
filon care dinamizează narațiunea sunt despre mediul de afaceri, putere și
influență politică, manipulare, abuz, tehnologie nouă, domeniu virtual,
injustiție, apoi religie, libertate, singurătate, bătrânețe, timp, suferință,
drame, nostalgie, toate prinse în pasta narațiunii unui roman viu, abil
construit, care polarizează un spațiu vast, dinspre o localitate de provincie, Vadu Ars și până în Capitală, un gulag în care oamenii fug în toate direcțiile deodată; lumea este fascinată de putere, asta schimbă perspectiva.
Lőrinczi
Francisc-Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu