Sfârşitul lumii
Vorbesc între ei despre sfârșitul lumii,
o știre banală la televiziunile private sau publice,
la radio sau pe Internet, pe la ora șapte, pe la ora opt,
dimineaţa devreme sau seara străbătută de macarale.
Oricând, nimic important, o paranteză pusă
de vorbele exacte ale consilierului,
sfârşitul lumii în direct,
cu reporteri de teren şi reporteri de cer.
Sigur, martorii lipsesc, ei incomodează întotdeauna,
trebuie să fie doi, e scump, prea scump,
să se susţină cu fraze diferite,
ei preschimbă lucrurile obişnuite în sânge,
aduc ploaia în ciuda comunicatelor meteo,
ei trebuie să jure pe Biblie...
Ar fi mult mai bine fără martori, oricum vor muri,
sfârșitul lumii este o problemă banală,
motiv de bârfă între îngeri și formatorii de opinie.
Dumnezeu poate fi învinuit în linişte,
el a patentat sfârşitul lumii,
l-a înregistrat la OSIM şi la ORC,
toate sunt cum au fost, se pare...
Nu observăm că ploile dizolvă lumina, spală picioarele sfinţilor şi
ale statuilor din Piaţa Universităţii.
Oamenii se acuză între ei de copy-paste,
manipularea este un drog obişnuit la sfârşitul săptămânii,
la sfârşit de mandat,
o insomnie în dumbrava cimitirului privat.
Groparii sapă tot mai adânc, poate dau de o nouă lume,
acolo, în întunericul pământului poate fi un minereu de lumină...
...de sateliţi sau de telescopul prin care privesc părinţii la noi,
cu iertarea pe umeri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu