Dumitru Augustin Doman despre romanul Judecătorul și jurnalul ars... Câteva semne, note de lectură

 

Un roman al provinciei actuale

 

 Constantin Stancu - membra al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România - este un autor prolific de poezie, proză, critică, eseu. Recent, a publicat romanul Judecătorul si jurnalul ars (Editura Universitară, București - 2021), roman care face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde Vadu Ars si Migranți fără bagaje. Judecătorul din titlu nu este nici pe departe personajul central. De fapt, aici nu există un personaj central, ci un cere mai larg de personaje care viețuiesc în orășelul Vadu Ars, fost orășel monoindustrial, deci în care toată lumea trăia, direct sau indirect, de pe urma combinatului siderurgic, lichidat în lunga tranziție din anii 90-2000. Acest cerc de personaje se strânge ghem în orășel sau se lărgește în tară, în funcție de meandrele narațiunii. 

 

Un industriaș prototip al capitalismului sălbatic, un tânăr avocat, un agent de vânzări rapace, o tânără frumoasă și altruistă, unchiul acesteia cel înțelept, judecătorul însuși ș. a. formează cercul aparent închis al micii provincii, doar că el se lărgește sporadic prin unele personaje până la București sau până la Cluj. Am putea spune că acest cere narativ este nu doar al personajelor bine conturate fiecare prin trăsături distincte, unele mai pe larg, altele mai sumar, dar cercul este și al poveștilor de dragoste sau de prietenie dintre personaje, povesti cu final imprevizibil, unele, cu final deschis, altele. Este subliniată diferența dintre răgazul în care se trăiește la Vadu Ars, unde timpul, vorba lui Marin Preda, are nesfârșită răbdare și Capitala, unde, firește, viața e mai trepidantă!

Autorul se mai deconspiră că e și poet și mai scapă câte o imagine care ține de genul liric: „Pomii aveau personalitate și parcă se pregăteau de taclale. Umbra făcea ziua suportabilă și timpul cădea pe asfaltul trotuarelor ca o piele de animal care se năpârlea“.

 

Romanul este unul de strictă actualitate, cu tot ce vedem în jurul nostru astăzi, cu cotidianul mai luminos sau de tot întunecat, fiecare capitol fiind încheiat însă cu notațiile cu italice din jurnalul judecătorului Teofil Ciocan, jurnal cu mai putină priză la realitate, fiind unul livresc.

 

 

Dumitru Augustin DOMAN

În jurnalul „Argeșul”, 24-30 mai 2022, p. 6.