marți, 31 mai 2022

Un poem de Aurelian Sârbu... O călătorie prea scurtă....

 

TUAREG

îmi născocesc de-o vreme lungă
        ora de singurătate
nu mă regăsesc în oglindă
        dincolo de umbre --
ademenirile Șeherazadei
        spre oaza ultimului popas cu apă vie

 
 

călătoria mea e prea scurtă
o simt ca un repaus sosit târziu
         risipit în nimicuri
cu iluzia spectacolului fără dialoguri

aș fi petrecut mai mult timp cu mine
când număratele-mi clipe au rămas în impas.
 
 
 
Aurelian Sârbu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu