NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
Acest volum, ce cuprinde poeme din manuscrisele olografe dorcesciene, mai exact din dosarul 18 (1992-2000), a fost realizat în Săptămâna luminată a anului 2022, începând de miercuri, 27.04, până duminică, 01.05. Eugen Dorcescu a interpretat acest interval fast drept „o binecuvântare divină” pentru „cântecul său de lebădă”. Am fost de acord, în măsura în care, în raport cu eternitatea, orice performanță artistică este privită drept miracol într-o existență efemeră, dar cu șanse la o posteritate îndelungată. Conștient de valoarea sa, Eugen Dorcescu a dat mereu o mână de ajutor istoriei literare
și eventualilor săi exegeți, probând o generoasă disponibilitate de a colabora cu cei ce se interesează/ se vor interesa de opera sa. De pildă, și-a datat fiecare manuscris și l-a semnat, astfel încât, în cazul de față, atât selecția de poeme, cât și structurarea propriu-zisă a cărții au beneficiat de rigoarea cronologiei redactate de autor.
Intitulat Aproapele (111 Psalmi și alte poeme), volumul dezvăluie, prin metafora-simbol a aproapelui, plurivalența semantică a acestui adverb substantivizat, care se încarcă de sens pe parcursul discursului, desemnând finalmente nu semenul, ci pe Însuși Dumnezeu, Aproapele Poetului. În contrast, subtitlul este monosemantic.
El relevă sfera tematică a textelor din cuprins, punând accentul pe
specia dominantă, Psalmul, și pe numărul
simbolic al textelor ce se încadrează în acest gen discursiv, definit de comunicarea eului liric cu Divinitatea: 111,
adică de 3 ori cifra omului în picioare, axis mundi, aspirând spre Cel de Sus, Dumnezeul unic și treimic.
Așadar, titlul anunță că acest eveniment editorial se înscrie pe coordonata axială a liricii dorcesciene, propunându-și să oglindească profunda, permanenta și fecunda legătură dintre eul creator și Creatorul absolut.
Noutatea este aceea că Eugen Dorcescu se află, de această dată, în
postura de psalmist. Își croiește un nou drum pe calea aleasă dintru început, și anume cea de slujitor al Cuvântului.
Geneza volumului are o poveste asemănătoare celei a Jurnalului dorcescian, rămas în manuscris
până de curând, când o selecție de texte a fost publicată în cărțile, intens
frecventate și excepțional comentate, ale lui Eugen Dorcescu: Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998)
și Adam. Pagini de jurnal (2000-2010), ambele apărute la Editura Mirton din Timișoara în 2020.
În primul rând, aceste texte poetice de factură religioasă au fost
scrise în perioada de după definitivarea Psalmilor în versuri și înainte de colaborarea Poetului la editarea Bibliei
sau Sfintei Scripturi (București,
2001), versiune diortosită după Septuaginta de Bartolomeu Valeriu Anania, înaltă față
bisericească și mare cărturar român, căruia, de altfel, i se dedică, in memoriam, volumul de acum. Prin urmare, au
fost create în același deceniu în care Eugen Dorcescu
își elabora Jurnalul, această sincronie motivând și câteva note din aparatul critic al
prezentei lucrări.
În al doilea rând, între lectura, urmată de culegerea de manuscrise, și redactarea cărților a fost nevoie de o abilă muncă de lămurire a autorului, foarte rezervat în privința oportunității de a face publice gânduri, trăiri, atitudini, opțiuni existențiale de demult. Eugen Dorcescu era convins că, dacă poemele din manuscrise ar fi meritat atenție, ar fi fost incluse în cărțile sale de până acum. Nu m-a oprit, totuși, să le transcriu și să rețin din ele exemple pentru corpusul cărții mele despre metaforă, la care încă lucrez. Dar refuza publicarea lor, pe motiv că nu au forța și estetica poemelor sale deja publicate. „Sunt psalmi...” a fost enunțul magic. Acesta l-a făcut curios. Mi-a cerut să-i citesc din cele unsprezece fișiere în care introdusesem transcrierea poemelor inedite. Și miercuri seara, texte vechi (unele, de 30 de ani, cele mai noi, de 22 de ani!) au reajuns la psalmist cu vocea mea. Psalmii aveau fluență, muzicalitate, varietate, în lectură interveneau adeseori străpungeri de emoție, vedeam pe chipul Poetului uimire, încordare, tensiunea, tot mai mare, plana copleșitoare asupra camerei noastre de lucru. Simțeam că se naște o carte... Ceea ce s-a și întâmplat.
În oglindă cu Biblicele (ediția I, 2003, Editura Marineasa din Timișoara; ediția a II-a, 2021, Editura Eurostampa din Timișoara), Aproapele are trei părți: cuprinde o secțiune de 111 Psalmi, flancați de un prolog și un epilog; alta, de poeme de factură spirituală, publicate recent; iar secțiunea a treia revine unui discurs omagial semnat de Florin-Corneliu Popovici. Deosebirea constă în atașarea unei biobibliografii a autorului și a unor anexe ilustrative.
Subliniem că, în Aproapele (111 Psalmi și alte poeme), toți Psalmii sunt ai lui Eugen Dorcescu.
Strigătul său către Dumnezeu este rugăciunea cu care se identifică Poetul.
MIRELA-IOANA DORCESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu