Conform comunicatelor de presă și anunțurilor făcute de apropiați, în seara zilei de 23 martie 2024 s-a stins din viață, la vârsta de 84 de ani, domnul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România.
Dânsul s-a intersectat de-a lungul vieții cu numeroși scriitori și a fost unul dintre cei mai însemnați critici literari din ultima vreme.
Lumea literară a mai pierdut o importantă personalitate.
Ca președinte al uniunii, critic literar, academician, personalitate a culturii române, dânsul a onorat în numeroase rânduri evenimentele literare din cadrul Filialei Alba Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România: Zilele Romanului Românesc Contemporan, Zilele Poeziei Române (Lista lui Manolescu), Festivalul Național „Lucian Blaga” - Lancrăm. A colaborat cu autoritățile locale în organizarea, desfășurarea și contribuții personale la aceste evenimente de primă mărime din viața culturală. Cu ocazia alegerilor, a prezentat proiectele USR, viziunea sa asupra activității uniunii, a stat de vorbă cu scriitorii.
![]() |
Nicolae Manolescu la Filiala Alba Hunedoara a USR, 2023 |
Câteva date publice.
NICOLAE
MANOLESCU:Născut la 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea. A fost exmatriculat în anul 1958
de la facultate, pentru un an, a fost şomer, în 1962; iar din anul 1963 a urcat
treptele universitare, devenind profesor şi doctor în litere până în prezent.
A avut profesori pe G. Călinescu,
Tudor Vianu, Al Rosetti, Iorgu Iordan, Al. Byck, E. Papu şi pe alţii. Cariera
literară am început-o în anul 1962, când G. Ivaşcu, i-a încredinţat cronica
literară la „Contemporanului“.
Despre Nicolae Manolescu, ca personaj public și om de cultură, au scris mai mulți oameni ai literaturii: Mircea Mihăieș (Totul despre Nicolae Manolescu, Ed. Amarcord, 1996); Alexandru Laszlo (Criticul literar Nicolae Manolescu, Ed. Dacia, 2003; reedit. Ed. Paralela 45, 2009); Călin Vlasie (coord.), Ion Bogdan Lefter (coord.) ( Nicolae Manolescu-70, Ed. Paralela 45, 2009); Daniel Cristea-Enache (Convorbiri cu Nicolae Manolescu, Ed. Cartea Românească, 2017)etc.; Scriitorul Daniel Pișcu, fost student al profesorului și academicianului, îi face un portret pe „viu”, pe vremea când acesta era student la București, așa cum apare în cartea Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura „Aula”, Braşov, 2002, colecţia „Frontiera”, coordonată de Alexandru Muşina. A absolvit liceul teoretic la Haţeg în anul 1973. Ţinând de realismul romanului său, Daniel Pişcu a făcut menţiuni despre colegii de liceu de la Haţeg, despre oamenii întâlniți la facultate etc. Iată fragmentul: „Mă sprijin de bustul lui Eminescu. Îmi zic in gând: <<Ajuta-mă, Eminescule, ca, daca nu o sa pot scrie o poezie buna despre tot ceea ce vad eu aici, sa scriu măcar o schiţa, o nuvela si memoria sa nu-mi joace feste in lipsa unui aparat - memorial minune. De trei ori mă rog in gând in acest fel la Eminescu al cărui chip încurajator e sculptat pe un soclu, in spatele meu, tangent la el. trece domnul Nicolae Manolescu, in costumul lui kaki. Îmi place costumul. Îmi place si omul, deşi nu-l cunosc încă decât de la TV. Dar îmi amintesc ca alaltăieri i-am dat buna ziua si mi-a răspuns>>.
![]() |
Nicolae Manolescu, Zilele Romanului Românesc Contemporan, Alba Iulia, 2023. |
Nicolae Manolescu, născut la 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, este un critic și istoric literar român, cronicar
literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013). Ambasador al
României la UNESCO și
președintele Uniunii Scriitorilor din România, pentru al treilea mandat.
Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți
critici literari români din perioada modernă. Între anii 1992-1996 a fost ales
ca senator în județul Sibiu pe listele partidului OCL-(PAC).
Este cunoscut pentru masiva lucrare Istoria
critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o
ediție definitivă. Este directorul revistei România literară. În
luna decembrie 2011, Senatul Universității din
București l-a declarat Profesor emerit.
Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua
României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului
român.
S-a născut într-o familie de profesori de liceu, cu numele Nicolae Apolzan. Tatăl său, Petru Apolzan, care a fost la un moment dat și inspector școlar, era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, centenară, profesoară de limba franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.
![]() |
Nicolae Manolescu, Lancrăm, 2019, Festivalul Lucian Blaga |
Anul 1956: Nicolae
Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorghe
Lazăr din Sibiu. Anul 1962: licențiat
al Facultății de Filologie a Universității din București. Anul 1974: titlul de
Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din
București. Anul 1963: Începe cariera didactică universitară
la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București;
Anul 1990: este numit profesor titular. Predă, de
asemenea, și studenților străini. Debutează cu cronica literară în Gazeta
literară. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub
conducerea lui George Ivașcu.
De semnalat: a coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până
la desființarea acestuia, din motive specifice perioadei. Anul 1990: director și
editorialist al revistei România Literară.
Între anii 1962-1972: cronicar al revistei Contemporanul,
perioadă în care textele sale capătă un stil aparte. Între anii 1972-1989: cronicar
al revistei România literară.
Anul 1997: membru
corespondent al Academiei Române. Din anul 2005: este
președinte al Uniunii
Scriitorilor din România.
Anul 2006: funcția de
ambasador al României la UNESCO.
Debutul: Lecturi infidele, 1966.
Anul 2008: a publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini până în zilele noastre,după cea lansată de G. Călinescu.
![]() |
Nicolae Manolescu și scriitorii hațegani Constantin Stancu și Radu Igna, Lancrăm, 2023 |
Anul 1997: membru corespondent al Academiei Române.
Medalii și decorații: Ordinul Național „Serviciul
Credincios” în rang de Mare Cruce, Ordinul național „Steaua
României” în rang de Mare Cruce (cea mai înaltă
distincție a statului român) și cu medalia și titlul „Officier de l’Ordre des
Arts et des Lettres”, din partea Ministerului Educației Naționale,
Învățământului Superior și Cercetării din Franța.Din octombrie 2016: profesor doctor honoris causa al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Anul 2017: doctor honoris causa al Universității din
Bălți, Republica Moldova.
Cărțile publicate:
1963 - Primii noștri poeți.
1965 - Literatura română de azi, 1944-1964,
în colaborare cu Dumitru
Micu.
1966 - Lecturi infidele, eseuri de critică
și istorie literară. Debut editorial.
1968 - Metamorfozele poeziei, un studiu
foarte important, sinteză a poeziei române interbelice.
1968 - Poezia româna modernă de la George
Bacovia la Emil Botta. Antologie. La scurtă vreme de la lansare,
cartea a fost retrasă din librării și topită. Ediția a doua apare abia după
1990.
1970 - Contradicția lui Maiorescu,
monografie, eseu psihanalitică, biografie,istorie literară. La origine stă teza
de doctorat numită mai sus.
1971 - 1988 - Teme, 7 volume de eseuri,
critifiction.
1974 - Prelegeri de literatură română
contemporană - autori și opere, 1944 - 1974, în colaborare cu Dumitru Micu.
1976 - Introducere în opera lui Alexandru
Odobescu, monografie critică.
1976 - Sadoveanu sau utopia cărții, o
monografie atipică, în stil manolescian a operei lui Mihail Sadoveanu.
1980 - 1983 - Arca lui Noe. Eseu despre romanul
românesc, 3 volume.
1984 - Julien Green si strămătușa mea
1987 - O ușă abia întredeschisă
1987 - Despre poezie, ediția a doua, Aula,
2002.
1988 - Desenul din covor
1990 - Istoria critică a literaturii române,
volumul I. De la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung la perioada romantismului
timpuriu și a literaturii post-pașoptiste, la Hasdeu și Alexandru Odobescu.
Volumul I se închide cu capitolul dedicat romanului postpașoptist.
1991 - Dreptul la normalitate: Discursul politic
și realitatea, eseuri și editoriale pe teme politice publicate în
revista România literară la începutul anilor 90.
1995 - Cărțile au suflet, volum care reia o
parte din Teme.
1998 - Începuturile literaturii artistice. Prima
poezie lirica
1998 - Arhivele paradisului: un dialog cu Mircea
Mihăieș,
1999 - Metamorfozele poeziei. Metamorfozele
romanului
1999 - Poeți romantici, prima parte din al
doilea volum al Istoriei critice a literaturii române. Conține
analize ale operei lui Vasile
Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu și Vasile
Alecsandri.
2001 - Teme, Editura Universalia
2001 - Cronici literare - O panoramă critică a
literaturii române contemporane, 4 vol.
2002 - Literatura română postbelică. Lista lui
Manolescu, Editura Aula, trei volume, vol.I, Poezia, vol. II, Proza,
Teatrul, vol. III, Critica, Eseul.
2003 - Cititul și scrisul.
2003 - Lectura pe înțelesul tuturor.
2003 - Inutile silogisme de morală practică.
2003 - Poeți moderni.
2005 - Decalogul criticii literare.
2006 - Teme franceze.
2006 - Cum citim.
2006 - Andersen cel crud și alte teme.
2006 - Începuturile literaturii artistice. Prima
poezie lirică.
2008 - Istoria critică a literaturii române,
Ed. Paralela 45, 2008.
2009 - Viață și cărți. Amintirile unui cititor
de cursă lungă, Ed. Paralela 45, 2009.
2011 - Povești pentru oameni mari
2012 - Cum se scrie un roman?
2014 - Istoria literaturii române pe înțelesul
celor care citesc
2020 - Istoria critică a literaturii române - 5
secole de literatură
Este coautor la manualele de limbă și literatură
română pentru clasele a IX-a (1977) și a XII-a (1979).
Sursa: Presa, Wikipedia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu