Între Cer și Pământ

 

Nu da cu piatra

 

 

Nu da cu piatra în destinul meu,

Nu da cu piatra în al meu gând,

Tot ce-a fost greșit și greu

Plutește între Cer și Pământ.

 

Nu da cu piatra în destine,

Nu lovi ce nu se vede,

Nu fă rău, fă, mai ales, bine,

Până ce taina nu se șterge...

 

 

Cine este cel ce mai poate

Să lovească pe cel umil?

Pedeapsa lui va fi moarte,

El a uitat c-a fost cândva copil…

 

Omul nu-i fără păcat,

Nimeni nu are atâta putere,

Dar când va fi, iată, iertat,

Va fi spălat prin înviere...

 

Poți fii înţelept şi duios,

Nu lovi cu piatra în frumos,

Domnul ne şopteşte mereu:

Să călătorim spre Cer, nu-i greu!...

Constantin Stancu Hațeg ©