- După „loviluția” din 89, știi, toți am cam plecat spre alte zări, căutam de lucru. Am plecat și eu, am zis că mă bag la vreo familie cu bătrâni, cu probleme din astea, știi? Am ajuns din Germania în Olanda, asta e altă poveste în povestea mea, știi? M-am băgat la un bar, cam așa ceva, prin Amsterdam, orașul acela faimos tare, cu fotbaliști, cu…
- Doar nu te-ai încurcat cu vreo vedetă?
- Exclus! Nu am avut timp. Am intrat într-o zonă periculoasă. M-au capturat într-o bandă, știi acolo sunt mafioții din prostituție, m-au dus într-un apartament de lux și m-au obligat să mă prostituez. A fost ceva de viață și de moarte. Ceva strict, cu amenințări…
- Chiar de moarte? Te-au zăpăcit, te-au distrus! Ana apăsă pe cuvintele din urmă, era conștientă că dramele lumii moderne afectează multe suflete.
- Stai să-ți zic, Ana. Stai. Acolo e o organizare beton, nu scapi. O tipă, o cehă, a scăpat, dar au adus-o înapoi. Eram însemnate precum animalele, eram tatuate, fiecare bandă avea semnul ei, nu se făcea rabat. Se respectau între ei, nu scăpai. Dacă fugeai te aduceau înapoi rapid, se respectau șmecherii, erai a unei bande, mă rog, trib, te aduceau înapoi la șef. Am avut unul nu prea dur, dar nu scăpai, era ca în menghină. Te școlau, știi, te pregăteau pentru tipii cu banii, îți dădeau de toate, dar erai la dispoziția lor. Unele am rezistat, până la un punct, apoi… nu vreau să povestesc.
Chipul femeii se stinse. Era o altă ființă, amintirea o marca, evident nu dorea să-și amintească, a fost o agresiune fizică și psihică, ceva de iad.
- Mary! Treci peste asta! Revino-ți, da ești în siguranță aici! Treci din minut în minut prin stări diferite, ce ai? Ești în siguranță!
- Da, uite, vezi tatuajul? Sunt ca o vacă bună de muls, o bucată de carne! Nu ți-e scârbă de mine?
- Hai… Nu e cazul, te înțeleg… Când am plecat în lume, mă așteptam la multe!
- Am făcut sex și de toate, știi… Dar nu știu ce-i dragostea, mă rog, nu am fost iubită, nu am iubit… Ne pregăteau pe timpuri de femei celebre, știi, ne prelucrau, trebuia să rezistăm, să jucăm un rol… Rolul meu… în fine…, povestea femeia în timp ce Ana o privea cu interes.
- Da?
- Nu am curaj!
- Ei!
- M-au făcut blondă, mi-au zis cum trebuie, știi? Eram Maryn Monroe, asta a trebuit să fiu. Să mă bâțâi din șolduri, să fac gesturile ei, să nu port chiloți pe mine, să fac pe prostuța, să le povestesc de președintele USA, da, auzi?
- Chiar e teribil, te-au spălat pe creier, Mary! Te-au spălat!
- Da…
Aici se opri, bău din cafea, privea în gol, chipul ei se transforma subit din clipă în clipă, privea departe, nu putea să vadă realitatea. Își revenea greu…
- Mary, șopti Ana. Îi era teamă să nu distrugă mărturia ei sinceră.
- Da, sunt aici, femeie. Povestea asta e grea pentru mine, nu-ți mai povestesc ce trebuia să facem în plus, să…
- Bine, bine, e suficient. Înțeleg, fato! Înțeleg! Mai bea din cafea, uite ai pe măsuță și ceva prăjiturele.
- E bine la tine, ai scăpat. Eu sunt o tâmpită. Cred că lucrezi undeva, e bine, ai ceva lovele…
- Am că am prins un post bun, la o companie bună, la compartimentul calitate, cu garanții, cu chestii de astea. Da, am fost avocat la Vadu Ars, o rup bine cu engleza, e mai altfel…
- Da, ai pus burta pe carte. Eu… Acum regret…
- Va trece, acum îl înțeleg pe Toma Bucur, e un om sufletist. Te-a ghicit dintr-o privire…
- Știi, am scăpat din Olanda ca prin minune. Dumnezeu a avut milă de milă…
- Cu siguranță! Spune, descarcă-te, ai nevoie să te ușurezi, știu. Toți avem momente catastrofale în viață și… Ana o îndemna să se elibereze de stresul secretului ei, bine păzit și incomod.
- Un tip cu bani, după ce a petrecut vreo trei zile cu mine, a înțeles, nu știu cum, nu știu de ce, a înțeles și m-a dus în aeroport, în portbagaj, m-a băgat într-un geamantan mare, am stat ghemuită acolo. A fost o minune! E drept, i-am dat ceva bani, că am reușit și eu să am unii, îi țineam în chiloți, să nu mă prindă șmecherii din bandă. A fost cumplit. Vezi, sunt ca o vacă, am semnul acela, nu va trece niciodată.
- Oare? Fii mai curajoasă, va trece într-un fel, fetițo! Va veni vremea…
- Știi, dacă peste zece ani dau de mine, mă iau înapoi, n-am voie să vomez ce am văzut și ce am pățit acolo!
- Cumplit! Sper să fie bine.
Ana încerca să-și imagineze, în paralel, viața ei și viața femeii, era greu de făcut comparații. Se tulbura, încerca să-și revină.
Au fost câteva minute de tăcere. Ceva s-a rupt. Fiecare căuta să-și revină, să vadă altfel lucrurile, să nu se tulbure. Era greu. Povestea, cuvintele spuse de Mary cântăreau greu… Ana înțelese că se întâlnea pe alt plan cu această Marlyn, cu blonda...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu