PSALM
În nopți de veghe și de taifas cu Tine, lasă-mi deschisă poarta, să văd Cetatea Ta pe dinlăuntru și să-mi petrec, o vreme, veșnicia lângă Tine. Ca să-ți străbat deșertul, nu-mi biciui, nu-mi înseta cămilele și nu-mi mărunți cuvintele. Nu scotoci prin mintea mea încâlcită, nu-mi sfredeli gândul nestăpânit, aruncă-mi ecoul pe fereastra lumii, lasă-mi ziua golită de zi iernatică peste ochiul meu gânditor.Nu mă ispiti cu întrebări fără răspuns, eu sunt aproapele Tău, oglinda icoanei Tale. Te-am așezat troiță la răscrucea drumurilor mele, ca să alungi vârcolacii și umbrele din lumină. Ești statuia mâinilor mele împreunate la vecernii.
Nu-mi lăsa
trupul părăsit după răstignire. El e lumina mea vorbitoare. Și nu mă cerceta în
afara Ta. Te vei găsi pitit în mine. Cum nu mi s-au deschis cuvintele Tale, îți
voi vorbi doar cu ochii pribegind în nalturi. Și mai uită, de bătrânețe, deschisă
ușița coliviei în care mă ții captiv, să evadez din când în când, să nu uit
meșteșugul zborului. Măcar, amăgindu-mă, în colivie îngăduie-mi libertatea
cântării după partituri născocite de mine.
Într-o
vreme, când vei sosi să mă renaști, pune-mi în desagă sunete niciodată auzite,
pe limba mea să ardă până la cenușă. Povățuiește-mă dinlăuntrul cuvintelor,
crescând în rostirea lor precum inelele arborilor, precum cercurile apei în
adâncul fântânilor. Ca răsplată, îți voi născoci chipul în nisipul clepsidrei
mele vameșă.
Aurelian Sârbu
19 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu