Clopote harnice sub munte
Este iarnă, frigul aduce munții mai aproape,
îi poți atinge cu mâna,
miracolul acesta se întâmplă la un secol sau două…
Și nu observăm ce repede trece timpul și
ce timidă este zăpada în fața muntelui.
Zăpada acoperă urmele îngerilor pe iarba grădinii,
îngerii au fost atrași de verdele ei
care rezistate până toamna târziu.
Sunetul clopotelor harnice
mă îmbracă într-o manta sonoră.
Stau în plină ninsoare și mă năpădesc cuvintele soldaților
care au murit în toate războaiele și
neîmpăcați cu iubitelor lor…
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu