Momârlanii, o poveste în poveste. Câteva considerații actuale privind termenul de momârlan

 

 

Cu momârlanii pe Drumul Zeilor

 

 

 

Sunt comunități în care tradițiile, obiceiurile, speranțele rămân intacte de-a lungul vremurilor. Este o rezistență în fața imperiilor, a lumii.  Momârlanii poartă cu ei misterul unei taine venite de departe, dintr-un timp încărcat de istorii. Ioan Dan Bălan (decedat) și Elisabeta Bogățan ne oferă o plachetă eseu și o analiză a fenomenului legat de momârlani, de la termen la istorie, de la credință la mit, de la viață la viața de după viață. Momârlanii, o comunitate inexistentă în dicționare. Considerații privind termenul de momârlan. – Ediția a II-a, revizuită și adăugită, publicată la Editura MĂIASTRA din Târgu Jiu în anul 2025. Cartea a apărut cu sprijinul domnului Emil Ilie Părău de la SC Comexim SRL Lupeni, mereu atent cu activitatea culturală a celui care a fost Ioan Dan Bălan. Elisabeta Bogățan a continuat aceste demers cu deschiderea spre lumea aparte a celor care continuă să-și spună momârlan. Placheta merită semnalată, ea punctează un moment din istoria veche și nouă a zonei, pe nedrept unii vorbind de „jian din Jieț”. Confuzie venită dintr-o insuficientă cunoaștere a istoriei noastre.

Comunitatea se delimitează geografic între munții Șurean, Parâng, Vâlcan și Retezat, o depresiune bine delimitată de reperele constante ale terenului, ei, momârlanii, fiind locuitori ai Văii Jiului. În această zonă se află Momârlele, ele dând denumirea locuitorilor. Momârlele sunt aranjamente formate din pietre masive, având o înălțime de aproape 3 metri, sunt semne de aducerea aminte. Ele fac parte din realitatea zonei, nu se pot preciza vremurile în care au apărut. Simbolul, păgân la început, a devenit unul creștin, un cioban a plasat o cruce în vârful acestui semn fizic. Sunt „oamenii de piatră”, apar în diferite locuri din ținutul vechii Dacii. Misterul învăluie apariția și rolul lor. Sunt multiple teorii, dar momârlele continuă să existe în timp și spațiul bine delimitat și ordonat. Pot fi puncte de reper într-o geografie a transhumanței, dar ele fixează un moment din istoria oamenilor din acest loc.

Modul cum au fost asamblate aceste blocuri mari de piatră este un mister, modul cum se susțin în structura semnului reprezintă arta și știința unor oameni simpli, aparent, dar având cunoașterea regulilor de alcătuire a monumentelor. Liniile spirituale și istorice duc la Zamolxe, la o civilizație veche euro-indiană, cu trasee spirituale conturate de civilizații vechi. Se pare că exista un Drum al Zeilor/ Regilor, o Cale Sacră. O analiză prin metoda radiesteziei indică faptul că Oamenii de Piatră erau amplasați în zone puternic străbătute de curenți telurici, ceea ce schimbă perspectiva istorică. Poate exista un sistem de legătură între aceste centre de energie telurică, deschizând panorama spre o geografie spirituală/ sacră, cu speranța că, în viitor, s-ar putea revela centrele spirituale ale Pământului, spre o nouă civilizație, reluându-se un ciclu istoric mult diminuat de activitatea omului agresiv.   

Cartea abordează și diferitele variante ale termenului de momârlan, de la batjocură la legendă. Imperiile care s-au perindat pe aceste meleaguri au avut rolul lor, acela de a-și impune civilizația și a eradica vechile semne păstrate de poporul român ce a trăit/ trăiește aici.

Oamenii locului sunt mândri de numele lor, își duc viața cu demnitate, au tradițiile lor și acceptă istoria ca un dat divin, creșterea oilor constituind o activitate complexă, cu impact social, rezonând în istorie, civilizație, etnografie.

Placheta este documentată, sunt evocate dicționare vechi și noi, lumea momârlanilor, oamenii de vază ai zonei. Perspectivele sunt analizate din diferite unghiuri: om de piatră, gomilă, momâie. Tradițiile dau semne despre oameni și vechi civilizații, despre simboluri care dăinuie.

S-a adus în atenție și monografia județului Hunedoara, ca amprentă spirituală și de civilizație, autorii fiind pasionați de forța care a rezistat în istorie prin energie divină. În anexe apar ilustrații legate de viața momârlanilor, portul lor, sărbătorile în care se manifestau cu bucurii, stânele din munții zonei, tradițiile ciobanilor, nedeile din Jieț sau Straja. Sunt prezentate momâile, Altarul de Piatră de lângă Drumul Regilor, imagini spre Poarta Raiului, spre munți etc.

Deși placheta are 50 de pagini, mesajul este complex și privește viața oamenilor din zonă, istoria și legendele momârlanilor, parte a civilizației vechi și noi, cu legături în celelalte civilizații ale lumii.

 

 

Constantin Stancu