Interviu cu Nicolae Băciuț – Despre
continuitate, familie și verticalitatea cuvântului,
Introducere
După 2020, lumea culturală românească a trecut
prin transformări accelerate: reconfigurări ale publicului, mutări ale
evenimentelor în spațiul digital, reașezări ale valorilor în jurul ideii de
comunitate. Nicolae Băciuț – scriitor, editor, publicist, animator cultural –
nu doar că a traversat această perioadă, ci și-a consolidat prezența, devenind
o voce constantă în susținerea poeziei, a limbii române și a dialogului dintre
generații.
Acest interviu își propune să surprindă mai ales
„ce s-a întâmplat în liniștea dintre ani”, felul în care proiectele sale au
crescut, s-au diversificat sau s-au reorientat după 2020, precum și modul în
care familia, sănătatea și apartenența la comunitatea literară modelează astăzi
identitatea unui autor cu vocație statornică. Mai mult, interviul de față își
propune să surprindă nu doar activitatea sa din ultimii ani, ci și vibrația
lăuntrică a unui scriitor care își continuă neobosit drumul, între familie,
condei și public.
-Activitatea editorială și
publicistică după 2020
-
Înainte de evenimente, festivaluri sau recunoașteri, rămâne munca tăcută de
editor și de constructor de conexiuni între autori. De aici începem: cum a evoluat
revista Vatra veche în ultimii ani?
Ce direcții noi ați imprimat revistei după 2020 și ce provocări ați întâmpinat?
- Ceea ce la început, în 2009, avea ca motivație
amărăciunea ieșirii de pe traseul consacrat a revistei Vatra, la care lucrasem două decenii (1983-2003), a devenit apoi
entuziasmul și bucuria rostului. Vatra
veche intrase treptat într-o cadență amețitoare, cu o audiență de ordinul
miilor și cu atragerea de colaboratori din toată lumea. Reacțiile, consemnate
într-o rubrică dedicată special receptării, feed back-ului editorial, stau
mărturie a altitudinii publicistice a revistei, cu aprecieri atât ale
cititorilor „necalificați”, cât și ale celor mai autoritare voci, de rang
academic. De altfel, însuși președintele Academiei Române, acad. Ioan Aurel Pop
a devenit colaborator fidel al Vetrei
vechi.
Recunosc, nu mă așteptam la atât de mult, și mă
amuză încrâncenarea unor culturnici locali ori a unor gășcari de a se face că
nu văd revista. Se înșeală, cecitatea lor nu scade valoarea revistei.
Am intrat de la bun început în ritmurile vieții
literare, dând importanță atât istoriei literare cât și actualității. Nu am
impus colaboratorilor nici teme obligatorii, nici judecăți critice la comandă.
Fiecare și-a asumat responsabilitatea estetică și morală pentru articolele
semnate. Diversitatea de opinii a fost mereu întreținută. Regula rămânând
aceeași: opiniile autorilor nu sunt opiniile revistei. Nu am cultivat acțiuni
de execuție, dar am agreat acțiuni concertate de susținere a unor autori și a
unor apariții editoriale de excepție.
Toate genurile literare au avut/au ușa deschisă.
N-am înregimentat revista în acțiuni de politică literară, nici n-am solicitat
vreo egidă.
Vatra
veche continuă să apară prin
eforturi personale maxime, sub toate aspectele, în timp ce surata mai în vârstă
are susținere financiară din bani publici (771.000 lei în 2024, 881.000 în 2025
– informații din surse publice), chiar dacă ritmul revistei s-a redus,
aparițiile nemaifiind lunare, ci din două în două luni, în tiraje „amețitoare”
de cam 200 ex. pe apariție. Vatra de
acum nu se distribuie în chioșcuri, ci doar în două librării, una din București
și una din Cluj-Napoca, după cum se menționează în raportul pe 2024 al
revistei. N-am găsit nicăieri revista la vânzare în Târgu-Mureș. Ceea ce e
nefiresc, dacă nu ar semăna și a dispreț față de geografia literară din ai
cărei bani e susținută.
Dacă nu s-ar scrie pe frontispiciu unde apare, nu
s-ar vedea decât sporadic și întâmplător vreo legătura cu Mureșul cultural și
artistic.
Mereu îmi amintesc de politica editorială
integratoare a lui Romulus Guga, care aduna în jurul revistei TOATĂ suflarea
culturală a zonei și antrena în acțiuni culturale pe toate lumea, ilustrând,
totodată viață tuturor instituțiilor de cultură mureșene.
Revista Vatra
are 9 angajați salarizați! Ceea ce nu e de ici-colo. Aproape cât România literară, care apare săptămânal.
Cât privește regăsirea autorilor locali în
paginile revistei – cam cel mult 25 la sută dintre aceștia sunt agreați, restul
sunt ignorați complet, la fel cum e ignorată în bună măsură activitatea
instituțiilor culturale din județ.
Spun aceste lucruri, pentru că revista apare din
bani publici, iar menirea ei nu poate exclude întregul fenomen cultural
județean, circumscriindu-l culturii naționale.
Se spune chiar că revista e confiscată de un grup
bine definit. Cum se poate explica nereflectarea activității editoriale a unui
important număr de scriitori mureșeni, care sunt în circuit național, nu și în
cel al revistei?! Dacă vreți, vă pun la dispoziție o listă de aproape o sută de
autori mureșeni, de toate calibrele, despre care nu s-a scris un rând în
ultimele două decenii, de parcă nici n-ar exista. Nu cere nimeni să se aducă
osanale vreunui autor, dar ignorarea totală e indiscutabil imorală.
Numerele tematice ale revistei nu pot acoperi
nevoia de actualitate literară/culturală. Care, până la urmă, a fost rațiunea
de a fi a unei astfel de publicații și de a fi tipărită din bani publici
proveniți din surse locale.
Astfel de numere tematice n-au legătură cu locul
editării și cu sursa finanțării… Unde e
cultura mureșeană în astfel de politici editoriale?
Pe bani proprii poți să faci ce politică
editorială vrei, pe bani publici, parcă e moral să te poziționezi în rezonanță
și cu mișcarea culturală mureșeană! Un exclusivism ieftin a devenit judecată de
valoare.
Nu militez, Doamne ferește, pentru provincialism,
dar nici să fie exclusă provincia, odată ce apari „în provincie”, ci susținută
și promovată în identitatea sa culturală.
Am tăcut ani la rând, în speranța că se va schimba
ceva în politica redacțională a acestei publicații.
De ce să-mi fie teamă să spun adevărul? Nu se va
mai scrie despre mine în Vatra?
Oricum, nu s-a scris nimic de aproape 25 de ani. Îmi voi face mai mulți
dușmani? Voi fi acuzat că sunt demolator al Vetrei?
Voi fi înjurat de prietenii revistei?
Analizați datele prezentate și trageți singuri
concluziile! Cine a demolat și cine demolează revista!
Nu mă simt deloc confortabil emițând judecăți de
valoare față de o publicație la care am trudit două decenii, dar nici nu pot
abdica de dragul liniștii personale la o opinie care nu se vrea demolatoare,
cât vrea să îndrepte, cât (mai) e posibil, lucrurile.
M-ați întrebat despre Vatra veche și eu v-am răspuns altceva. Mi-am amintit însă versurile
lui Mircea Dinescu, din poemul Grâu păzit
de maci: „Dacă eu tac, tu mâine n-ai niciun drept să taci”. Dar am
considerat că acest „mâine” e azi și „tu” pot să fiu și eu!
Neluarea niciunei atitudini ori indiferența sunt
din același aluat cu lașitatea.
Pe munca și resursele mele financiare, îmi pot
îngădui orice politică editorială. Pe bani publici, există însă
responsabilitate față de public! Îi pasă cuiva de o astfel de
necesitate/cerință?
Direcția Vetrei
vechi, de la bun început, a fost deschiderea spre toate orizonturile
tematice, ideatice, spre toate categoriile de producători/consumatori
culturali, spre autori de pretutindenea…
Colaboratorii Vetrei
vechi, încet-încet, s-au adunat din toate zările lumii. Nu întâmplător
sloganul de pe frontispiciul revistei e „Români din toate țările, uniți-vă”. Am
colaboratori și din SUA și din Australia, și din Canada și din Franța…, dar și
din Bucovina de Nord și din Basarabia!
Sigur, m-aș fi bucurat dacă colaboratorii revistei
n-ar fi avut prejudecăți legate de simpatiile față de Vatra. Cum e Ana Blandiana, care a colaborat la ambele publicații.
Am reușit, an de an, nu doar să mențin ritmul
lunar al publicației – 88 p. A4, ci să editez și suplimente, dedicate unor nume
grele din literatura română (Nichita Stănescu, Ana Blandiana, N. Steinhardt,
Ion Brad…. ) sau unor autori locali (Romulus Guga, Lazăr Lădariu, Valentin
Marica, Răzvan Ducan…) Aceasta, în condițiile în care, din 2019, mai editez o
publicație social-culturală, Cadran
(jurnal mureșean), tocmai pentru a veni și mai mult în întâmpinarea
așteptărilor autorilor locali și evenimentelor locale… O revistă care apare
exclusiv tot prin eforturile mele conjugate!
Pentru mine, cititorii sunt foarte importanți, iar
comunicarea cu ei e permanentă, grație și tehnologiei informatice.
Distribui gratuit cele două publicații la aproape
20.000 de adrese de email.
Pe timpul, pe energia și pe banii mei!
Și n-am nicio umbră de regret pentru eforturile pe
care le fac.
Arhiva celor două publicații face dovada mărturiei
trecerii prin timp în cultură și pentru cultură.
-Există
proiecte speciale sau colecții noi la Editura Vatra Veche care marchează
această perioadă?
Editura Vatra veche, cu identitate în adaptare și
integrare (după ce fusese mai întâi Tipomur, apoi Nico), nu a ieșit din
registrul voluntariatului, rămânând sprijinul autorilor din zonă, în primul
rând, dar publicând și autori români din SUA, Canada, Germania, Italia, Franța,
Anglia etc. Aceasta în condițiile în care tirajele au fost, de la o vreme, la
limita confidențialului, sub 100 de exemplare, căci difuzarea cărții a intrat
în colaps, iar interesul cumpărătorilor de-abia face față ofertelor
editoriale…. grele.
Am publicat cărți de toate genurile, de la
literatură pentru copii, la poezie, proză, teatru, critică și istorie literară,
publicistică, albume, monografii, nu după planuri prestabilite, ci în funcție
de cererile care au apărut din timp în timp.
Am promovat cărțile în cele două publicații, am
participat la lansări și la întâlniri ale autorilor cu cititorii, am făcut tot
ce a fost posibil pentru a întreține interesul pentru lectură, pentru a da
fiecărui autor șansa lui.
Nu am publicat întotdeauna cărți sub imperativul
maximei exigențe, ci manifestând înțelegere pentru profilul fiecărui autor și
nevoia fiecăruia de exprimare, după harul și priceperea acestora.
Când mi s-a propus un manuscris nu am spus nu, ci
„hai să vedem ce putem scoate din el”, ca să ne putem privi reciproc în ochi,
autor și editor.
Dacă e să detașez „proiecte speciale”, atunci aș
putea reține că sunt autori care și-au construit destinul literar prin Vatra veche, de la Dumitru Hurubă la
Răzvan Ducan, de la Doina Bălțat la Nastasica Popa. Editura s-a antrenat în
astfel de susțineri, reușind, prin mijloacele sale, să asigure vizibilitate,
circulație, confruntare cu critica literară și cu publicul.
Cred că am contribuit la creșterea portofoliului
editorial al multor autori care au devenit autorități în domeniul lor de
manifestare.
-Cum s-a
schimbat, în opinia dumneavoastră, publicul revistei și al editurii, inclusiv
prin migrarea spre mediul digital?
-E greu de evaluat ce se întâmplă cu publicul
revistei, al editurii, în absența unei evaluări sociologice și axiologice. Nu
știm cine mai sunt cititorii de reviste, nici care e calitatea acestora.
Cât privește presiunea digitalului, a
informaticii, în general, eu încă merg la două capete: tipăresc revistele,
cărțile, dar le și difuzez în format electronic. Vatra veche pleacă la peste 16.000 de destinații pe email. Cadranul la 4000, Dacă iau în calcul rubrica
„Curier” a revistei Vatra veche, unde
public semnale de la cititori, am suficiente motive să cred că revista are
cititori de calitate și lecturi pe măsură. Cele câteva zeci de mii de mesaje
sunt „la dispoziția dumneavoastră”. Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu e
prima care mi-a solicitat și deține arhiva integrală a revistei Vatra veche. Acolo se poate verifica
faptul că spusele mele nu sunt vorbe în vânt.
Numărul celor care doresc să publice în revista Vatra veche este copleșitor, uneori mă
simt vinovat că trebuie să amân texte valoroase din rațiuni de spațiu. Mi-am
impus limita de 88 pagini pe număr și rareori am făcut excepții.
Primesc și azi solicitări de a trimite în format
electronic sau tipărit reviste care au apărut de-a lungul anilor – peste 200 de
ediții are numai revista Vatra veche.
Un raft de bibliotecă greu de ignorat!
VALERIA BILȚ
6 decembrie 2025 - 11 aprilie 2026
*Foto: Nicolae Băciuț la Salonul Hunedorean al Cărții, 2025. Alături de Varujan Vosganian, Dumitru Tâlvescu, Constantin Stancu
(Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu