Nicolae Băciuț, Nichita Stănescu – Memoria asasină/ Antologie critică de Nicolae Băciuț, 172 pagini, Editura Vatra veche, 2025. Când Frumusețea va salva lumea!

 

„Frumusețea va salva până la urmă lumea”…

 

(Nicolae Băciuț, Nichita Stănescu – Memoria asasină/ Antologie critică de Nicolae Băciuț, 172 pagini, Editura Vatra veche, 2025).

 

Nicolae Băciuț a ales un titlu potrivit pentru antologia critică dedicată lui Nichita Stănescu: Memoria asasină. Cartea a apărut la Editura Vatra veche, în anul 2025, se adaugă unor proiecte anterioare dedicate aceluiași poet. Titlul face legătura între antologie, poezia acestuia, poporul poeților de limba română, leagă lucrurile în istoria literară. Evident, Nichita este un moment aparte, el adună în opera sa eforturile anterioare ale tuturor poeților, le împlinește și deschide noua paradigmă în poezia română. Este un punct de tensiune și un punct de evadare, versul nu putea fi ținut în lesa formalismului și înghesuit în doctrine literare, el se naște din viață și duce viața mai departe. Titlul este potrivit și ca mesaj. În fond, memoria ne ajută să păstrăm valorile, dar tot memoria ne poate provoca la distrugerea trecutului, spre un „cancel culture”, termen atât de controversat în cultura universală. Depinde dar ce fel de memorie ne asumăm, una care valorifică experiența anterioară și ne ajută să fim „trimbulinzi”, sau una care ne provoacă la autodistrugere. De fapt, în poemul cu același titlu, Nichita Stănescu scria: „Și nimic nu era drept, nici simplu, nici sacru/ în după amiaza cu berării./ Secundele din jur, după masacru/ lent putrezeau în ore grase, groase, vii” (Memoria asasină, p.5). Cineva spunea, inspirat, o carte o poți distruge nu numai dându-i foc, o poți distruge și dacă nu o citești… De observat, poemul începe cu o afirmație aproximativ șocantă: „Privirea nu era dreaptă, dimpotrivă,/ putea ocoli, putea traversa/ colțul cu stâlp, întunecata ogivă,/ somnul întrerupt, sub nemișcata stea”. Cu alte cuvinte, momentul Nichita poate fi considerat o secundă în infinitatea timpului de limba română, dar în planul complex al timpului s-ar fi putut pierde…

Nicolae Băciuț aduce un argument pertinent: memoria ca izvor și ne prezintă momentul 31 martie, ziua de naștere a poetului, alături de 15 ianuarie, Ziua Culturii Române, sub arcadele lui Eminescu. Avem un punct de reper în timp, primăvara care a evitat o păcăleală în literatura română. Tot autorul antologiei ne reamintește că au mai apărut și alte cărți dedicate lui: Nichita Stănescu printre întrebări, Orizonturi și viziuni, Întoarcerea lui Enghidu etc.

Această antologie aduce texte despre poet din punctul de vedere și al altor scriitori, ei au mărturisit ce a însemnat Nichita pentru ei, ce ar putea însemna pentru alte generații. Este o carte așezată în rama unei „critici” de suflet, cu vârful inimii și observă: „…numărul celor care contestă opera lui Nichita Stănescu nu va fi niciodată mai mare decât al celor care apreciază valoarea acesteia” (p. 7). Autorul antologiei ne arată că există Ora de vară a poeziei, la sfârșit de martie, în Ploiești, se desfășoară Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, acesta generând o istorie a unui prezent continuu în literatură. Ecaterina Țarălungă punctează câteva pagini din Enciclopedia Literaturii Române (pp.296-297) dedicate poetului, arătând câteva din etapele vieții (31.03.1933-13.12.1983), esența operei sale, amintind câteva din volumele intrate în lista canonică văzută și nevăzută: Sensul iubirii (1960); 11 elegii (1966); Noduri și semne (1982) etc. Plus Premiul Cununa de Aur la Festivalul Serile Poetice de la Struga (1982). Nicolae Băciuț punctează momentul Starea poeziei (1975), despre carte afirmă: „Nici nu m-am gândit atunci că această carte îmi va marca într-o atât de mare măsură drumul meu în viață, că odată cu ea a început în mine o lume, o altă lume pe care mi-o doreau alții” (p.12). Tot în același an, poetul a fost distins cu Premiul Herder. Putem adăuga: pentru Nichita fiecare premiu are povestea sa, generând povestea atâtor poeți din patria limbii române. 

Cartea ne introduce în fenomenul Nichita, tratează Vămile memoriei, Memoria poeziei, are Ecouri venite din partea celor care iubesc literatura. O paletă de teme, idei, mărturii, rememorări. Scriitori din generații diferite aduc câteva texte despre aceste teme. Avem reîntoarcerea poetului, mesaje din boema română, semne despre sărbătoarea poeziei, un peisaj spiritual lăuntric, modernismul unei opere, iubind poetul, poezia. Sunt analizate mai multe motive care au modelat zicerea acestuia: motivul ploii, motivul zborului, iubirea, dinamismul toamnei. Apoi, intrată în canonul literar: „Limba română patria mea”. Proiectul este văzut ca necesar, mereu oportun în mecanismele poeziei române. Un moment în care te poți întâlni cu poetul, pur și simplu, cuvintele trecând prin necuvinte. Contribuția autorului antologiei este esențială, a dat ritmul, ne reîntoarce la miturile fundamentale ale poeziei, ne poartă prin istoria literară pentru a genera istorie literară. Cei care au răspuns invitației de a participa la proiect au făcut-o cu generozitate și au adăugat timp cuvintelor alese cu inima. Generația de astăzi, rătăcită în tranziția unui prezent de mucava, va putea înțelege că viața stă la baza poeziei, cu sentimente, cu iubiri, cu memoria care poate înălța, precum zborul; cu memoria care poate duce la cădere, la frângerea aripii, poetul având o singură aripă, cealaltă vine din miracolul poetic, la limita dintre ritual, certitudine, curgere.

Silviu Guga ne prezintă aventura cunoașterii poetului, are „O samă de cuvinte despre Nichita Stănescu”, prefigurând o posibilă istorie literară. Dureros, el își amintește cum a pierdut un volum de versuri cu autograf, Alfa, unul care s-a punctat într-o întâlnire cu boema literară. Aceste întâlniri au devenit „legende”, mărturisește scriitorul (p. 39). Nicolae Băciuț punctează și el întâlnirile cu Nichita, momente de sărbătoare, rememorând momentul în care a călătorit la Struga, locul unde a fost încoronat poetul, o poveste care iese din tipare, ținând cont și de vremea în care s-a produs, cu multe restricții și cenzuri. Apoi momentul în care poetul i-a făcut un portret, semn al iubirii de oameni, unul de pus în rama inimii: „Al Meu privit De Al Său” (p. 22).

Cei care au scris câteva fraze despre poezia acelui moment, despre poet, au avut capacitatea de a reține versuri memorabile, intrate în memoria literară, puncte de reper în templul limbii române.

„Plutea o floare de tei/ înăuntrul unei gândiri abstracte” (Marin Iancu, p. 60).

„Nu am mai văzut niciodată atâta cer la un loc,/ el curgea prin mine,/ și mă prefăcea în cer” (Prof. dr. Valeria Bilț, p. 69).

„Scrierea este totul./ Peștele este o literă/ în alfabetul mării./ O frază sunt păsările în zbor./ Totul e scriere./ Totul e de citit” (A.I. Brumaru, p. 77).

„A te sprijini de propria ta țară/ când, omule, ești singur, când ești bântuit de neiubire” (Valentin Marica, p. 114).

Ca într-o procedură de vindecare prin metode neconvenționale, Simona Mihuțiu, remarca în textul despre receptarea operei poetului: „În lirica stănesciană, orice parte, materială sau spirituală, are culoarea sa. Nichita nu a fost doar un sculptor de cuvinte, ci a fost și un pictor excelent, zugrăvind sentimente și concepte ideatice în culori, realizând imagini poetice vibrante, menite să accentueze tema, emoția, ideea” (p. 130).

Exemplele pot continua, o carte de citit în liniște, de regăsire și evadare din uitare. Autorul antologiei a ținut să precizeze: „Am încercat să adun între coperțile de carte mărturii vechi și noi despre poetul care a marcat decisiv devenirea poeziei românești în a doua jumătate a secolului al XX-lea, dar nici secolul al XXI-lea nu pare să îi fi găsit înlocuitor” (p. 7).

Apoi a concluzionat: „Dar frumusețea va salva până la urmă lumea, nu?”

 

Constantin Stancu

Ianuarie 2026  

 

*Autorii antologiei: Nicolae Băciuț, Ecaterina Țarălungă, Luminița Cornea, Ion Andreiță, M.N. Rusu, Daniel Mihu, Silviu Guga, Tănasă Valeriu, Răzvan Duncan, Marin Iancu, Victoria Bilț, A.I. Brumaru, Gina-Emanuela Bârzoi, Valentin Marica, Cezarina Adamescu, Angela Melania Cristea, Simona Mihuțiu, Cristian Tătar, Ligia Ungur, Ionuț Prodan, Michelle Barella, Vlad Blăjan, Ioana Bloj, Rozalia Truță, Codruța Băciuț, Livia Fumurescu, Cătălin Enică. Tehnoredactare: Sergiu Paul Băciuț. Coperta Nicolae Băciuț.