Despre „Tronul străbunilor
din Haţeg”
Cine doreşte să
evadeze din obişnuitul cotidian o poate
face citind cartea „Tronul străbunilor din Haţeg”(cu subtitlurile Paleospiritualitate în Dacia, Paleocreştinism şi creştinism, Paleogenetică şi Românitate),
autor prof. dr. Ioan Romeo Mânzală, o binecunoscută personalitate în România şi
străinătate, doctor inginer, expert în construcţii hidroenergetice, inventator,
autor a numeroase studii de
specialitate, considerat un practician cu experienţă în determinarea valorilor
româneşti. Lucrarea, un amplu eseu despre puterea energetică a universului,
consemnează într-un limbaj de specialitate, cercetările autorului de a desluşi
enigmele energetice nu doar din această parte a ţării. Realizată după amănunţite
investigaţii cu sprijinul unor specialişti, cartea a părut la Editura Art Press
Consulting în anul 2016. Citim în Introducere: „Este foarte greu
să treci de la lucruri reale,
palpabile, văzute şi încercate, la cele pe care le simţi şi le intuieşti, pe
care le poţi pipăi doar cu mintea. Îţi doreşti să comunici cu altă lume pe care
nu o vezi, dar o simţi ca şi cum ar fi aievea” (p…).
S-a scris mult despre enigmele din dealul Haţegului.
În 1927, colonelul Zagoriţ, un eminent topograf al armatei române, după
competente investigaţii, a
publicat o lucrare intitula
Sarmizegetusa, unde s-a găsit, în adevăr, întemeiat pe consideraţiuni
militare, geografice, topografice, şi fortificaţii găsite în teren”. Autorul a
ajuns la convingerea că adevărata capitală a statului dac a fost acolo pe
dealul Orlea.
Părerile lui Zagoriţ nu au fost acceptate de specialişti. C. Daicoviciu le-a respins
categoric. În adevăr a existat acolo o cetate, dar prea săracă în urme
materiale.
Prin anii
1972, Cristache Tatu, un Zagoriţ local, a publicat un amplu comentariu despre
aceste locuri în revista Noi Tracii, ce apărea la Roma.
Scriitorul
Gligor Haşa a publicat „Haţeg, adevărata Sarmizetusa” (ediţia a doua 2017).
Structurată în zece capitole, autorul reia cercetările colonelului Zagoriţ cu
argumente şi exemple ce dovedesc că aici pe dealul Haţegului s-a aflat capitala
statului dac.
O descriere amănunţită a locurilor a realizat
profesorul Iancu Badiu, autorul unei ample monografii a Ţării Haţegului, (nouă
volume). În „Haţeg, din cele mai vechi timpuri până în anul 1700” (Editura
Karina, Deva 2015), comentează lucrările scrise despre cetatea din dealul
Orlea, descrie acea piatră numită în cartea în discuţie Tronul
Străbunilor. „Pe Dealul Orlea, într-un loc numit de localnici „Între dealuri”
se găseşte o stâncă ciudată numită de localnici Piatra Sacrificiului sau în
trecut Patul Jidovilor. Are lungimea de 6 metri, lăţimea de 2 metri,
înălţimea de 4 metri. Pe faţa de vest a pietrei, orientată spre Haţeg, se poate
observa capul unui taur sau bour, marginea sa exterioară fiind sculptată în
stâncă. Unul dintre coarnele taurului
are aspectul unui şarpe. Între coarnele taurului se găseşte o adâncitură
săpată în stâncă în care se introducea probabil un obiect de cult. Faţa de nord
are aspect de ciupercă în formă de T… Pe partea netedă a stâncii de către sud,
este incizat un oval, apropiat de un cerc. Capătul dinspre
vest al acestei părţi are forma unui cap uman.” (p.46).
Cartea domnului profesor Mânzală este un
amplu eseu despre puterea energetică a locurilor scrisă în spiritul credinţei
şi al ştiinţei pe care autorul le stăpâneşte deopotrivă, o „încercare” de a
descifra irealul. Citim în Introducere: „Este
foarte greu să treci de la lucruri reale, palpabile, văzute şi
încercate, la cele pe care le simţi şi le intuieşti, pe care le poţi pipăi doar
cu mintea. Îţi doreşti să comunici cu altă lume pe care nu o vezi, dar o simţi
ca şi cum ar fi aievea”.
În scopul de a
aprofunda cercetările, autorul a apelat la prieteni din zona ştiinţei şi
a culturii, la slujitorii bisericii, la militari. Specialiştii din Ministerul
apărării au făcut cercetări cu aparatură de specialitate, sintetizate în
capitolul final al cărţii „Raport cuprinzător privind obiectivul „Tronul
Străbunilor”. Rezultatul cercetărilor confirmă, printre altele, existenţa mai
multor câmpuri magnetice, diferite tipuri de vibraţii de unde concluzia că
„Tronul Străbunilor” poate influenţa în sens benefic revigorant câmpul electric
al corpului uman”.
Autorul demonstrează că acest megalit
din Ţara Haţegului, inima Daciei străbune,
asemănător celor din singuratice
locuri din Europa, este „un centru energetic
palasgic-dacic-românesc care radiază solar-axal printr-o multitudine de raze
energetice, corespondente pe tot cuprinsul României” (p.8). E un loc sacru ce
emană o energie de care odată „atins” simţi nevoia să revii
în acel loc. Simţi puterea Pământului, aşa cum se întâmplă în locuri unde s-au dat
mari bătălii. „Este vorba despre energia izvorâtă din mulţimea
înaintaşilor ale căror trupuri s-au transformat în energie, rămase ca mistere,
esenţa legendelor. A trebuit să apară
fizica cuantică ca să le putem înţelege
pe deplin… Cu cât te apropii de el, simţi transformările. Gândurile negre,
grijile dispar. Îşi simţi sufletul
liber de orice constrângere”
(P.62).
A venit vremea ca
România să fie mult mai bine cercetată şi cunoscută din punct de vedere al
paleospiritualităţii şi paleogeneticii dar şi din punctul de vedere al
energiilor miraculoase cu care a fost dăruită harta geografică a ţării
Fenomenele energetice sunt amplu comentate în
capitolele „Câteva date tehnice” şi „Fenomene paranormale”, pe care le
investighează prin mijloacele ştiinţei, „dezlegând” subtextele genialelor
istorisiri populare ce consemnează acele fenomene enigmatice din multe părţi
ale ţării, În jurul cestor zone sunt centre pline de mister „(Tărtăria, cu
misterioasele tăbliţe, Poiana Omului, Vârful Guru, Şinca Veche, Munţii Bucegi,
Munţii Bucura, Masivul Poiana Marte, Sfincși din Carpaţi).
„Traseul
Mănăstirea Prislop-Vârful Omu, Munţii Buzăului este unul plin de mistere, plin
de energie, plin de legende şi poveşti.
Totul a început la Tronul Străbunilor.
Chiar dacă este acum un loc anodin, un loc pe lângă care poţi să treci cu
uşurinţă fără să-l bagi în seamă. Este loc peste care timpul şi-a pus cu
prisosinţă amprenta” (p.112).
Nu
întâmplător romanii au construit aici capitala Daciei cucerite, Ulpia Traiana
Augusta Dacia Sarmizegetusa. Nu întâmplător Sfântul Nicodim a întemeiat
mănăstirea în locurile ce sunt sub o sfântă protecţie. „A simţit energia care
emană din dealurile şi pădurile Prislopului. A fost o chemare divină” (p 5). Nu
întâmplător „Părintelui Arsenie Boca,
sfântul Ardealului, şi-a desăvârşit opera aici la Prislop, în apropiere
de Tronul Străbunilor… Este vorba de energia
izvorâtă din atâţia înaintaşi
care au crezut, care s-au rugat şi ale
căror trupuri şi suflete s-au transformat în energie. Nimic nu se pierde.
Mai multe secvenţe din carte tratează într-un mod absolut original conceptele de precreştinism, creştinism, spiritualitate
şi paleogenetică.
Multe s-ar putea spune despre această lucrare,
evident, un unicat. Concluzia cercetărilor o sintetizează autorul în fragmentul următor: „De ce credem că locul pe
care noi îl numim Tronul străbunilor
se află centrul creştinismului, o oază de
spiritualitate? Nimic din ceea ce este în jur nu ne spune acest lucru… Dar
îl spun milioanele de oameni care au trăit înaintea noastră şi au trecut prin
aceste locuri, şi care ne spun poveştile lor de la Facerea Lumii până acum,
aceste povestiri au fost auzite de Burebista, de Decebal, pe câte acesta le-a
apărat, care i-au făcut pe romani să nu plece prea departe, care l-au făcut pe
Sfântul Nicodim de la Tismana să se aşeze în apropiere, care l-au inspirat pe
Sfântul Ioan de la Prislop să se ostenească de lucrarea sa, şi care au culminat
cu cel căruia îi erau destinate, Sfântul Ardealului, Arsenie Boca. De fapt aceste lucruri trebuie să le înţelegem: toate
energiile ce se găsesc pe teritoriul ţării noastre, că suntem în vârf de munte,
că suntem în peşteri ritualice, sub munţi sau în locuri de o rară frumuseţe,
toate converg spre acelaşi lucru. Să
ştim că Dumnezeu este cu noi. Sunt locuri cu o încărcătură energetică extraordinară
în care pământul pulsează, şi România beneficiază de unul din cele mai
puternice straturi energetice de pe planetă. Din punct de vedere bioenergetic, Pământul este o formaţiune cu linii
geometrice care se întretaie, se leagă în noduri şi
se modifică sub influenţa
proceselor fiziologice şi cosmice. Aceste linii de putere ating forţa maximă în numite zone care emit radiaţii numite curenţi
de inteligenţă”.
Încheiem modestele noastre însemnări despre „Tronul
Străbunilor din Haţeg”, cartea domnului profesor Mânzală, cu enunţul domniei
sale ce ne îndeamnă la cugetare: „Calea
pe care am pornit ştim că este lungă dar ştim de asemenea că este o cale dreaptă şi o cale pe care trebuie să o urmăm. Ne-o cer vocile strămoşilor noştri cei care ne-au dat un nume pe care
trebuie să-l purtăm cu faimă şi mândrie-numele de daci, cei care ne urmăresc in
negura vremii…”(p.150).
RADU IGNA
*Foto: Tronul străbunilor - imagine de pe Internet
Scriitorul Radu Igna la Densuș
