Emil Brumaru s-a
născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina,
Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail
Sadoveanu" (în prezent Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile
Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963.
A decedat în 05
ianuarie 2019, vestea a făcut ocolul rețelelor sociale, a jurnalelor de știri,
a televiziunilor… A întristat scriitori, lumea literară din România și a marcat
iubitorii de poeziei. Când pleacă
poeții, lumea devine mai săracă…
În perioada
1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava.
S-a dedicat apoi
scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983–1989) şi redactor
(1990–1996) la revista ieşeană „Convorbiri literare”. A debutat cu poezii în
revista Luceafărul (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, Versuri (Premiul Uniunii Scriitorilor
pentru debut) şi Detectivul Arthur.
I s-au decernat mai
multe premii: Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) şi Premiul „Gheorghe
Crăciun" pentru Opera Omnia
acordat de revista „Observator Cultural” (2011), premiul „Lucian Blaga”, 2018.
Poemele sale au
fost incluse în diverse antologii din țară, Germania, Franţa, Anglia, Suedia,
S.U.A.
În perioada
1992–2009 a susținut o rubrică săptămânală în revista „România literară” ( cu
un titlu reprezentativ pentru un scriitor original: „Cerşetorul de
cafea"), a mai scris, de-a lungul timpului, în unele jurnale precum „Ziarul”
de Iaşi („Gulliver"), „Cronica”, „Plai cu boi”, „Suplimentul de cultură”
(„Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", „Crepusculul civil de
dimineaţă", „Diabloguri" – împreună cu Veronica D. Niculescu) etc.
Cărți (selectiv): Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese. 1959–1998 (2003), Opera poetică (2003, 2005 – ed. revăzută şi adăugită), Fluturii din pandişpan (2003), Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Infernala comedie (2005), Submarinul erotic (2005), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Cântece de adolescent (2007), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarbă (carte-obiect, 2008), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei... (2008, 2012 – ed. adăugită), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cerşetorul de cafea (2012), Rezervația de îngeri (2013).
Ziua poetului
(Iași):
Emil Brumaru: „M-aş
fi întâlnit cu cineva, de exemplu. Am fi băut probabil o cafea. Cafeaua îmi
place până la delir. Apoi, am fi dat o tură prin librării. (Sunt un amic sever
al librăreselor din centru.) Ne-am fi plimbat mult. Am redescoperit voluptatea
cutreierării fără scop! E extraordinar să te plimbi cu o femeie cu care ai ce
povesti, care nu-i ţâfnoasă şi căreia nu-i sare capsa-n tavan, care vede, aude,
miroase, pipăie inefabilul parfumurilor urbei profund provinciale” („Formula
AS”, nr. 1094/2013).
Un poem (de pe Facebook, contul lui Emil Brumaru):
Când treci prin oraş ca
Zânele prin ceaţă,
- Pupa-ţi-aş caleaşca Pe roata din faţă —
Sufletul din mine
lese-n straie fine
Şi-o ia după tine
Pe uliţe pline,
Cu ochii cât ceaşca
Şi fluturi pe coate,
- Pupa-ţi-aş caleaşca
Pe roata din spate.
Casa nu mai are sobă,
Nici hainele garderobă.
Fluturi explodaţi în sos
Mi-au întors viaţa pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluţi la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală
Şi-n gură cu o portocală;
La treizeici şi cinci de ani
Stau şi plâng printre motani.
Au scris despre
plecarea poetului:
Foto: Emil Brumaru recitând - Lancrăm, jud. Alba, 2018 (premiul „Lucian Blaga”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu