Dragi prieteni, iată și Rezumatul
Antologiei folclorice a Țării Hațegului, cu versiunea în l. engleză, realizată
prin bunăvoința și generozitatea doamnei prof. Iuliana Muntean, din Hațeg, căreia îi aducem calde mulțumiri și pe această
cale! Lectură plăcută!
REZUMAT
Prezenta lucrare monografică,
„Folclor literar din Țara Hațegului”, axată pe investigare/cercetare,
conservare și antologare a bogatei moșteniri folclorice a comunității românești
rurale hațegane, rezultat al unei îndelungate perioade de elaborare, se
structurează din mai multe secțiuni care se succed sistematic, ordonate tematic,
unele conform calendarului nescris ciclic al obiceiurilor și datinilor de peste
an ca rituri de trecere, iar altele, după genurile și speciile literare cărora
le aparțin.
Succesiunea secțiunilor este următoarea:1. „Poezia ritualurilor, datinilor, eresurilor și practicilor ceremoniale de peste an”, 2. „Momente importante din viața omului: nașterea; căsătoria/nunta; moartea/înmormântarea”, 3. „Poezia lirică populară”, 4. „Poezia descântecelor populare”, 5. „Poezia populară epică” (balade și legende populare ), 6. „Proza literară populară”, 7. „Ghicitori; cimilituri”, 8. Genul paremiologic: „Proverbe și zicători”, 9. „Folclorul copiilor”, 10. „Jocuri de cuvinte, de vorbire și de istețime”.
Astfel, în prima secțiune am început cu abordarea ritualurilor, datinilor și obiceiurilor de primăvară, de la 1 februarie, Ziua gâzelor și a viermilor, continuând în 2 februarie, cu Ziua Ursului, Ziua lupului, urmând apoi alte zile importante: Ciumița, Dragobetele, Mărțișorul, Zilele Babelor, Sâmbăta morților ( Moșii de iarnă), Sărirea focului în pruni pentru alungarea purecilor, Caii lui Sântoader, Popâlnicul, Ciricul, Sângiorzul, Aure Maure, adică Strigarea peste sat din Joia Mare, care este o străveche judecată populară, Joia Verde, Armindenul, Sânzienele, Ielele, Vârcolacii, Licantropia și Priculicii, descriind fiecare obicei cu elementele sale componente definitorii și exemplificând cu date și situații concrete, relatări personale ale interlocutorilor chestionați, precum și argumentând cu texte ilustrative semnificative.
Am continuat apoi cu prezentarea riturilor și obiceiurilor practicate în timpul verii: Paparuda, Blojul de ploaie (corespondentul masculin al Paparudei), Dodoloiul (corespondentul din Ardeal al Caloianului), Cântecul Cununii de Grâu, Încununarea Boului Sacru la Silvașu de Jos, Precupul (8 iulie, ținut pentru a nu fi distruse recoltele), Sfântul Ilie, Ilie Pălie și sfântul Foca( 20-21-22 iulie) care se țin pentru a nu se produce inundații, trăznete și incendii, Ziua Ursului (1-2 august), Ziua Lupului Șchiop și Adormirea Maicii Domnului din 15 august, sărbătoare creștină suprapusă peste un străvechi cult al zeiței câmpurilor și recoltelor, Demeter/Ceres, corespunzătoare încetinirii ciclului de vegetare a naturii, concretizată prin uscarea ierbii pe câmpuri și apariția primelor semne prevestitoare ale venirii toamnei.
Dintre tradțiile de toamnă-iarnă am prezentat Șezătoarea și Claca, interdicția de a se lucra în serile de marți, pentru a nu o supăra pe Marțea Mânioasă care le pedepsea și le chiniua pe gospodinele care munceau marți seara, Ziua Lupilor (Andreiul Lupilor), Strigarea lui Ignat sau Povestea numerelor, ceremonial narativ urmat de dialogul
Succesiunea secțiunilor este următoarea:1. „Poezia ritualurilor, datinilor, eresurilor și practicilor ceremoniale de peste an”, 2. „Momente importante din viața omului: nașterea; căsătoria/nunta; moartea/înmormântarea”, 3. „Poezia lirică populară”, 4. „Poezia descântecelor populare”, 5. „Poezia populară epică” (balade și legende populare ), 6. „Proza literară populară”, 7. „Ghicitori; cimilituri”, 8. Genul paremiologic: „Proverbe și zicători”, 9. „Folclorul copiilor”, 10. „Jocuri de cuvinte, de vorbire și de istețime”.
Astfel, în prima secțiune am început cu abordarea ritualurilor, datinilor și obiceiurilor de primăvară, de la 1 februarie, Ziua gâzelor și a viermilor, continuând în 2 februarie, cu Ziua Ursului, Ziua lupului, urmând apoi alte zile importante: Ciumița, Dragobetele, Mărțișorul, Zilele Babelor, Sâmbăta morților ( Moșii de iarnă), Sărirea focului în pruni pentru alungarea purecilor, Caii lui Sântoader, Popâlnicul, Ciricul, Sângiorzul, Aure Maure, adică Strigarea peste sat din Joia Mare, care este o străveche judecată populară, Joia Verde, Armindenul, Sânzienele, Ielele, Vârcolacii, Licantropia și Priculicii, descriind fiecare obicei cu elementele sale componente definitorii și exemplificând cu date și situații concrete, relatări personale ale interlocutorilor chestionați, precum și argumentând cu texte ilustrative semnificative.
Am continuat apoi cu prezentarea riturilor și obiceiurilor practicate în timpul verii: Paparuda, Blojul de ploaie (corespondentul masculin al Paparudei), Dodoloiul (corespondentul din Ardeal al Caloianului), Cântecul Cununii de Grâu, Încununarea Boului Sacru la Silvașu de Jos, Precupul (8 iulie, ținut pentru a nu fi distruse recoltele), Sfântul Ilie, Ilie Pălie și sfântul Foca( 20-21-22 iulie) care se țin pentru a nu se produce inundații, trăznete și incendii, Ziua Ursului (1-2 august), Ziua Lupului Șchiop și Adormirea Maicii Domnului din 15 august, sărbătoare creștină suprapusă peste un străvechi cult al zeiței câmpurilor și recoltelor, Demeter/Ceres, corespunzătoare încetinirii ciclului de vegetare a naturii, concretizată prin uscarea ierbii pe câmpuri și apariția primelor semne prevestitoare ale venirii toamnei.
Dintre tradțiile de toamnă-iarnă am prezentat Șezătoarea și Claca, interdicția de a se lucra în serile de marți, pentru a nu o supăra pe Marțea Mânioasă care le pedepsea și le chiniua pe gospodinele care munceau marți seara, Ziua Lupilor (Andreiul Lupilor), Strigarea lui Ignat sau Povestea numerelor, ceremonial narativ urmat de dialogul
întrebărilor despre semnificația
numerelor de la 1(unu) la 10 (zece), ca reminiscență a concepției dualiste
vechi iraniene, mazdeismul, a luptei dintre zeul Binelui și zeul Răului pe
pământ, Ormuzd și Ahriman, propagată în Europa și Peninsula Balcanică de erezia
bogomililor în sudul Dunării la bulgari sau de albigensi (cathari, valdensi) în
Occident. Urmează apoi obiceiurile din preajmma Crăciunului și Anului Nou:
Roata de Foc (Mătăuzul, Auș Mori), Colindele (Pițărăii, colinde protocolare sau
de primire, colindele vânătoarei în care apar simboluri animaliere totemice:
Cerbul, Leul, Fiara, Găiuțul, Boul Sur, fiind evidentă vechimea lor, precum și
valoarea lor de mit precreștin izvorând din timpuri preistorice. Acestui fond
ancestral i s-au adăugat colinde care reflectă universul vieții pastorale (
Colinda Oii, Ciobăneii, Miorița-colind), agrare sau care recreează atmosfera
vieții curții medievale feudale din Țara Hațegului, închinate Gospodarului -
Boierului, uneori Împăratul sau Birăul, Gospodinei harnice, adică Doamna
Curților sau Jupâneasa, Fetei de măritat, Junelui de însurat, colindul tragic
al miresei moarte - „La curțile Chidviei”, colinde de factură creștină, colinde
ale situațiilor din viață considerate tabú: interzicerea căsătoriei incestuoase
dintre frate și soră, urmate de „Colinda Cetelor de colindători” care se
întâlnesc pe drum și colindă, adresându-și urări reciproce. Colindele se
încheie cu „Urarea” adresată gazdei și „Colindele de mulțumire - Mulțămita
Colacului”. În continuare am prezentat „Învergelatul (Învăsâiatul)”, obicei
premonitor practicat în seara de Anul Nou de fete și flăcăi pentru a-și afla
ursita în vederea căsătoriei.
Nedeia, manifestare amplă ținută de ziua hramului bisericii din fiecare sat, este descrisă, având în vedere că se practică și în prezent în unele sate hațegane ca Boșorod, Clopotiva, Răchitova, Livadia, Sălașu de Sus, Densuș, Peșteana etc.
În secțiunea următoare, „Momente importante din viața omului!, nașterea, nunta și moartea”, acestea sunt abordate succesiv, accentuând specificul tradițional local al fiecăruia.
Momentul inițial al vieții omului, nașterea, rezidă în prezentarea și descrierea obiceiurilor specifice acestuia, legate de misterul, importanța și gradul de dificultate ce-l presupune, precum și deosebitul rol ce-i revine Moașei, instituție străveche conservată până în prezent, pentru ca nașterea să fie ușoară și copilul să fie întreg și normal. Pe lângă pregătirea primei scalde și pregătirile în vederea venirii Ursitoarelor, s-au făcut referiri la momentul botezului și s-au redat Cântece de leagăn din satele hațegane.
Momentul culminant al vieții omului, căsătoria cu ocazia căreia se celebrează Nunta, este amplu prezentat în cadrul lucrării, prin „Orația de Nuntă”și descrierea practicilor pregătitoare: pețirea, chemarea la nuntă, drumul alaiului mirelui la casa miresei, spargerea Oului miresei, rostirea Orației de nuntă în care este cerută mireasa, văzută ca o căprioară urmărită de vânătorul care este mirele, „Govirea miresei (Plângerea miresei)”, plecarea la biserică pentru cununie, drumul spre locul nunții, nunta propriu-zisă, strigarea darurilor, jocul miresei pe bani, „Dansul conciului nou”, dansul și petrecerea până la sfârșitul nunții.
Moartea și Înmormântarea, al treilea și ultimul moment important al vieții omului, este prezentat accentuându-se gravitatea și solemnitatea morții ca fenomen tragic dureros pentru om, al trecerii din viață în marele mister al eternității neantului. Astfel, s-au descris și redat momentele de pregătire ale mortului pentru înmormântare, „Priveghiul” și „Jocurile de Priveghi, Cântecul Zorilor, Cântecul Bradului, Cântări la morți, Bocete.”
În secțiunea a treia, destinată poeziei lirice populare, s-a acordat acesteia o
deosebită atenție, fiind redate doine și cântece populare de dragoste, de dor, de jale, de revoltă, de ciobănie, de plugărie, de cătănie, de înstrăinare, precum și cântece și strigături satirice.
În continuare am valorificat variatele și bogatele descântece din Țara Hațegului,
redând descântece de deochi, de năjit, de soare, de sclintitură, de bubă, de junghi,
de miere, de orbalț, de ulcior, de dragoste, de Muma Pădurii etc., relevând valoarea lor apotropaică, fiind manifestări străvechi ale medicinei populare.
Poezia populară epică este reprezentată în secțiunea următoare de balade populare diverse: haiducești („Dăianu, Munteanu, Mantu din Căvăran” etc.), voinicești („Gruia lui Novac” etc.), familiale („Vălean”, „Iancu Sibiancu”, „Fata Banului de Hațeg”, „Voina” - sora otrăvitoare - etc.), fantastice („Iovan Iorgovan”), legende („ Manole”) etc.
Secțiunea „Proza epică populară” cuprinde basme și povestiri populare, snoave, legende locale ale originii diferitelor toponime, anecdote etc.
În continuare urmează „Proverbe și zicători”, „Ghicitori”, „Folclorul copiilor” și „Jocuri de cuvinte”.
Cuvintele arhaice și regionale au fost explicate alfabetic în „Glosar”. Lucrarea dispune de „Index de interlocutori”, „Index de culegători” „Index de mentori”, „Index de localități”, „Bibliografie” și o hartă a localităților din Țara Hațegului.
În ansamblu, antologia monografică „Folclor literar din Țara Hațegului” valorifică bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an, acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și documentar-istorică.
Nedeia, manifestare amplă ținută de ziua hramului bisericii din fiecare sat, este descrisă, având în vedere că se practică și în prezent în unele sate hațegane ca Boșorod, Clopotiva, Răchitova, Livadia, Sălașu de Sus, Densuș, Peșteana etc.
În secțiunea următoare, „Momente importante din viața omului!, nașterea, nunta și moartea”, acestea sunt abordate succesiv, accentuând specificul tradițional local al fiecăruia.
Momentul inițial al vieții omului, nașterea, rezidă în prezentarea și descrierea obiceiurilor specifice acestuia, legate de misterul, importanța și gradul de dificultate ce-l presupune, precum și deosebitul rol ce-i revine Moașei, instituție străveche conservată până în prezent, pentru ca nașterea să fie ușoară și copilul să fie întreg și normal. Pe lângă pregătirea primei scalde și pregătirile în vederea venirii Ursitoarelor, s-au făcut referiri la momentul botezului și s-au redat Cântece de leagăn din satele hațegane.
Momentul culminant al vieții omului, căsătoria cu ocazia căreia se celebrează Nunta, este amplu prezentat în cadrul lucrării, prin „Orația de Nuntă”și descrierea practicilor pregătitoare: pețirea, chemarea la nuntă, drumul alaiului mirelui la casa miresei, spargerea Oului miresei, rostirea Orației de nuntă în care este cerută mireasa, văzută ca o căprioară urmărită de vânătorul care este mirele, „Govirea miresei (Plângerea miresei)”, plecarea la biserică pentru cununie, drumul spre locul nunții, nunta propriu-zisă, strigarea darurilor, jocul miresei pe bani, „Dansul conciului nou”, dansul și petrecerea până la sfârșitul nunții.
Moartea și Înmormântarea, al treilea și ultimul moment important al vieții omului, este prezentat accentuându-se gravitatea și solemnitatea morții ca fenomen tragic dureros pentru om, al trecerii din viață în marele mister al eternității neantului. Astfel, s-au descris și redat momentele de pregătire ale mortului pentru înmormântare, „Priveghiul” și „Jocurile de Priveghi, Cântecul Zorilor, Cântecul Bradului, Cântări la morți, Bocete.”
În secțiunea a treia, destinată poeziei lirice populare, s-a acordat acesteia o
deosebită atenție, fiind redate doine și cântece populare de dragoste, de dor, de jale, de revoltă, de ciobănie, de plugărie, de cătănie, de înstrăinare, precum și cântece și strigături satirice.
În continuare am valorificat variatele și bogatele descântece din Țara Hațegului,
redând descântece de deochi, de năjit, de soare, de sclintitură, de bubă, de junghi,
de miere, de orbalț, de ulcior, de dragoste, de Muma Pădurii etc., relevând valoarea lor apotropaică, fiind manifestări străvechi ale medicinei populare.
Poezia populară epică este reprezentată în secțiunea următoare de balade populare diverse: haiducești („Dăianu, Munteanu, Mantu din Căvăran” etc.), voinicești („Gruia lui Novac” etc.), familiale („Vălean”, „Iancu Sibiancu”, „Fata Banului de Hațeg”, „Voina” - sora otrăvitoare - etc.), fantastice („Iovan Iorgovan”), legende („ Manole”) etc.
Secțiunea „Proza epică populară” cuprinde basme și povestiri populare, snoave, legende locale ale originii diferitelor toponime, anecdote etc.
În continuare urmează „Proverbe și zicători”, „Ghicitori”, „Folclorul copiilor” și „Jocuri de cuvinte”.
Cuvintele arhaice și regionale au fost explicate alfabetic în „Glosar”. Lucrarea dispune de „Index de interlocutori”, „Index de culegători” „Index de mentori”, „Index de localități”, „Bibliografie” și o hartă a localităților din Țara Hațegului.
În ansamblu, antologia monografică „Folclor literar din Țara Hațegului” valorifică bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an, acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și documentar-istorică.
Hațeg, 2016
Raul Constantinescu
Raul Constantinescu
SUMMARY
The present monographic paper,
‘Literary folklore from Hateg County’, is an anthology of the rich folklore
heritage of the Romanian rural community in Hateg County. The result of an
elaborate process of research and investigation, the paper is divided into
sections which succeed systematically and thematically, according to the cyclic
unwritten calendar of customs and traditions or to the literary genres and
species. The succession of the sections is as follows: 1. ‘The poetry of
rituals, traditions, superstitions and ceremonial practices of the year; 2.
Important moments in man’s life: the birth, the wedding, the death/the funeral;
3. Folk lyric poetry; 4. The poetry of folk incantations; 5. Epic folk poetry
(folk ballads and legends); 6. Literary folk prose; 7. Riddles; 8. The
paremiologic genre: proverbs and sayings; 9. Children’s folklore; 10. Puns and
witty words.
The first section is dedicated to spring rituals and customs, starting with the 1st
of February, the Day of Bugs and Worms, followed by the Day of the Bear, celebrated on the 2nd of February. Other important days described here are: ‘Ciumita’, ‘Dragobete’, ‘Martisor’, Old Women’s Days, Sunday of the Dead, St Toader’s Horses, ‘Popalnic’, ‘Ciric’, ‘ Sangiorz’, ‘Aure Maure’ or the outcry over the village on Great Thursday, The Green Thursday, ‘Arminden’, ‘Sanziene’ (‘Fairies’), ‘Ielele’ (‘Wicked Fairies’), The Werewolves, Licantropia, The Elves. The presentation of each custom is supported by real data and situations, personal accounts and illustrative texts.
We continued with the presentation of summer rituals and customs: ‘Paparuda’, ‘Rain Bloj” (the masculine variant of Paparuda), ‘Dodoloi’ (the Transylvanian correspondent of ‘Caloian’), The Wheat Wreath Song, The Crowning of the Sacred Ox in Silvasu de Jos, Precup (celebrated on 8th of July for harvest protection), Saint Elijah, ‘Ilie Palie’ and Saint Foca (celebrated on 20th, 21st and 22nd of July for protection against floods, thunders and fires), The Day of the Bear (on 1st and 2nd of August), The Day of the Lame Wolf and The Assumption of the Virgin Mary (on 15th of August), a Christian holiday which overlaps the ancient cult of Demeter/Ceres and announces the coming of autumn.
Among autumn and winter traditions, we described the evening sittings of village women, the interdiction to work on Tuesday evenings not to upset the Angry Tuesday, who afflicts the housewives, the Day of the Wolves (‘Andrew of the Wolves’), Ignat Calling or the Story of the Numbers, a narrative ceremonial followed by the dialogue about the significance of the numbers 1-10 as a reminiscence of mazdeism, an Iranian old dualist conception of the battle between the God of Good (Ormuzd) and the God of Evil (Ahriman) on Earth (this belief was brought to Europe and the Balcanic Peninsula by the Bogumil heresy or by the Albigenses (Cathari, Waldensians) in the Occident). Next we presented the traditions around Christmas and New Year: the Fire Wheel (‘Matauz’, ‘Aus Mori’), old carols (‘Pitarai’, welcoming carols, hunting carols with totemic animal symbols: the Stag, the Lion, the Beast, ‘Gaiut’, The Ox, the Gray Ox) with their value of pre-Christian myths dating from prehistoric times. Other carols describe the universe of the pastoral life (the Carol of the Sheep, the Little Shepherds, the Little Ship) or that of the agrarian life, which recreates the atmosphere of the medieval life in Hateg County (carols dedicated to the householder or to the hardworking housewife - the Lady of the Castle or the Housekeeper, to the marriageable maid or lad, the tragic carol of the dead bride – ‘At the Courts of Chidvia’, Christian carols, carols which deal with taboo life situations (for example, the incestuous marriage between brother and sister) or carols interpreted by bands of carolers who meet and make each other wishes. The carol section ends with the thanksgiving carols addressed to the host. We also presented a few customs performed by maids and lads on New Year’s Eve with the purpose of finding their willed one. ‘Nedeia’, a pastoral festival originally celebrated on the name’s day of church patrons, is still celebrated today in some villages in Hateg County (Bosorod, Clopotiva, Rachitova, Livadia, Salasu de sus, Densus, Pesteana etc.).
In the next section, ‘Significant moments in man’s life: the birth, the wedding and the death’, we have emphasized the local traditions related to each of the three main events. The customs related to the initial moment in man’s life reveal its mystery and its difficulty, underlining the great role hold by the midwife even from ancient times. We have made references to the first bathing, to the preparations for welcoming the Fates (Moirae) and to the ceremonial of baptism. Lullaby songs from the villages around Hateg have also been enclosed.
The culminating event in man’s life, the wedding, is thoroughly described with its variety of customs and traditions (the custom of asking for the bride’s hand, the invitation ceremonial, the wedding procession to the bride’s house, the wedding oratorical verses in which the bride is compared to a deer chased by a hunter - the symbol of the groom, the custom of crying for the bride, the procession to the church, the religious ceremony, the gift offering, the ritual dances and the wedding party.
When it comes to death and the funeral services, the third and the last important event in our lives, we emphasized the gravity and the solemnity of this tragic and painful reality which symbolizes the passage to the great mystery of the eternal non-being. We described the preparation of the deceased’s body for the funeral services, the wake and the wake games. We enclosed the Song of the Dawn, the Fir Tree Song and other mourning songs.
In the third section, dedicated to the lyrical folk poetry, we showed our high interest into the folk poems (‘doina’, love poems, woe poems, poems of revolt, pastoral poems, agricultural poems, soldier poems, alienation poems, satirical extempore verses). Following, we explored the various and rich incantations (against Evil Eye, disease, eyesore, love or the Forest Hag), underlying their apotropaic value as immemorial manifestations of the traditional medicine.
The epic folk poetry is represented in this section by diverse folk ballads: ballads about outlaws (‘Daianu’, ‘Munteanu’ , ‘Mantu of Cavaran’ etc), ballads about courageous men (Gruia of Novac, Iovita etc), familial ballads (Valean, Iancu Sibiancu, The Governor of Hateg’s Daughter, Voina – the poisonous sister etc), fantastic ballads (Iovan Iorgovan) and legends (Manole) etc.
The section ‘Epic folk prose’ includes fairy tales, stories, anecdotes, local legends which explain the origin of different toponyms, followed by proverbs and sayings, riddles, puns and samples of children’s folklore. The archaisms and the regionalisms have been explained alphabetically in the Glossary. The paper also has an interlocutors’ index, a text gatherers’ index, a mentors’ index, an index of places, a bibliography and a map of Hateg County.
All in all, the present anthology, ‘Folklore from Hateg County’, highlights the folk literary heritage of this immemorial cradle of Romanian culture and civilization. The paper introduces the readers to the customs and the traditions around the year, paying great attention to the richness and the variety of carols, to the most important events in man’s life and to the folk poetry and prose, characterized by a particular literary, aesthetic, historical and ethical value.
The first section is dedicated to spring rituals and customs, starting with the 1st
of February, the Day of Bugs and Worms, followed by the Day of the Bear, celebrated on the 2nd of February. Other important days described here are: ‘Ciumita’, ‘Dragobete’, ‘Martisor’, Old Women’s Days, Sunday of the Dead, St Toader’s Horses, ‘Popalnic’, ‘Ciric’, ‘ Sangiorz’, ‘Aure Maure’ or the outcry over the village on Great Thursday, The Green Thursday, ‘Arminden’, ‘Sanziene’ (‘Fairies’), ‘Ielele’ (‘Wicked Fairies’), The Werewolves, Licantropia, The Elves. The presentation of each custom is supported by real data and situations, personal accounts and illustrative texts.
We continued with the presentation of summer rituals and customs: ‘Paparuda’, ‘Rain Bloj” (the masculine variant of Paparuda), ‘Dodoloi’ (the Transylvanian correspondent of ‘Caloian’), The Wheat Wreath Song, The Crowning of the Sacred Ox in Silvasu de Jos, Precup (celebrated on 8th of July for harvest protection), Saint Elijah, ‘Ilie Palie’ and Saint Foca (celebrated on 20th, 21st and 22nd of July for protection against floods, thunders and fires), The Day of the Bear (on 1st and 2nd of August), The Day of the Lame Wolf and The Assumption of the Virgin Mary (on 15th of August), a Christian holiday which overlaps the ancient cult of Demeter/Ceres and announces the coming of autumn.
Among autumn and winter traditions, we described the evening sittings of village women, the interdiction to work on Tuesday evenings not to upset the Angry Tuesday, who afflicts the housewives, the Day of the Wolves (‘Andrew of the Wolves’), Ignat Calling or the Story of the Numbers, a narrative ceremonial followed by the dialogue about the significance of the numbers 1-10 as a reminiscence of mazdeism, an Iranian old dualist conception of the battle between the God of Good (Ormuzd) and the God of Evil (Ahriman) on Earth (this belief was brought to Europe and the Balcanic Peninsula by the Bogumil heresy or by the Albigenses (Cathari, Waldensians) in the Occident). Next we presented the traditions around Christmas and New Year: the Fire Wheel (‘Matauz’, ‘Aus Mori’), old carols (‘Pitarai’, welcoming carols, hunting carols with totemic animal symbols: the Stag, the Lion, the Beast, ‘Gaiut’, The Ox, the Gray Ox) with their value of pre-Christian myths dating from prehistoric times. Other carols describe the universe of the pastoral life (the Carol of the Sheep, the Little Shepherds, the Little Ship) or that of the agrarian life, which recreates the atmosphere of the medieval life in Hateg County (carols dedicated to the householder or to the hardworking housewife - the Lady of the Castle or the Housekeeper, to the marriageable maid or lad, the tragic carol of the dead bride – ‘At the Courts of Chidvia’, Christian carols, carols which deal with taboo life situations (for example, the incestuous marriage between brother and sister) or carols interpreted by bands of carolers who meet and make each other wishes. The carol section ends with the thanksgiving carols addressed to the host. We also presented a few customs performed by maids and lads on New Year’s Eve with the purpose of finding their willed one. ‘Nedeia’, a pastoral festival originally celebrated on the name’s day of church patrons, is still celebrated today in some villages in Hateg County (Bosorod, Clopotiva, Rachitova, Livadia, Salasu de sus, Densus, Pesteana etc.).
In the next section, ‘Significant moments in man’s life: the birth, the wedding and the death’, we have emphasized the local traditions related to each of the three main events. The customs related to the initial moment in man’s life reveal its mystery and its difficulty, underlining the great role hold by the midwife even from ancient times. We have made references to the first bathing, to the preparations for welcoming the Fates (Moirae) and to the ceremonial of baptism. Lullaby songs from the villages around Hateg have also been enclosed.
The culminating event in man’s life, the wedding, is thoroughly described with its variety of customs and traditions (the custom of asking for the bride’s hand, the invitation ceremonial, the wedding procession to the bride’s house, the wedding oratorical verses in which the bride is compared to a deer chased by a hunter - the symbol of the groom, the custom of crying for the bride, the procession to the church, the religious ceremony, the gift offering, the ritual dances and the wedding party.
When it comes to death and the funeral services, the third and the last important event in our lives, we emphasized the gravity and the solemnity of this tragic and painful reality which symbolizes the passage to the great mystery of the eternal non-being. We described the preparation of the deceased’s body for the funeral services, the wake and the wake games. We enclosed the Song of the Dawn, the Fir Tree Song and other mourning songs.
In the third section, dedicated to the lyrical folk poetry, we showed our high interest into the folk poems (‘doina’, love poems, woe poems, poems of revolt, pastoral poems, agricultural poems, soldier poems, alienation poems, satirical extempore verses). Following, we explored the various and rich incantations (against Evil Eye, disease, eyesore, love or the Forest Hag), underlying their apotropaic value as immemorial manifestations of the traditional medicine.
The epic folk poetry is represented in this section by diverse folk ballads: ballads about outlaws (‘Daianu’, ‘Munteanu’ , ‘Mantu of Cavaran’ etc), ballads about courageous men (Gruia of Novac, Iovita etc), familial ballads (Valean, Iancu Sibiancu, The Governor of Hateg’s Daughter, Voina – the poisonous sister etc), fantastic ballads (Iovan Iorgovan) and legends (Manole) etc.
The section ‘Epic folk prose’ includes fairy tales, stories, anecdotes, local legends which explain the origin of different toponyms, followed by proverbs and sayings, riddles, puns and samples of children’s folklore. The archaisms and the regionalisms have been explained alphabetically in the Glossary. The paper also has an interlocutors’ index, a text gatherers’ index, a mentors’ index, an index of places, a bibliography and a map of Hateg County.
All in all, the present anthology, ‘Folklore from Hateg County’, highlights the folk literary heritage of this immemorial cradle of Romanian culture and civilization. The paper introduces the readers to the customs and the traditions around the year, paying great attention to the richness and the variety of carols, to the most important events in man’s life and to the folk poetry and prose, characterized by a particular literary, aesthetic, historical and ethical value.
Hațeg, 2016
(Translation from Romanian by
Iuliana Munteanu)
Sursa: Raul Constantinescu (FB)
