NECÂNTATĂ -
NESFÂNTĂ
I
veste
de vânt înviază păduri
dar
- toropit - nu se scoală cel înger:
necântate
– nesfinte – rămân partituri
supăraţi
se închină copacii de sânger
şi
vară şi iarnă îndură pădurea
dar
răul din sineşi o pârjoleşte:
din
hăul grăbirii se-avântă săcurea
ruina
de raze tot ninge şi creşte
sărman
aiurează văzduh prins în ramuri
şi
păsări şi îngeri trecut-au de vămi
se-ncleie
şi soarele-n sumbre tufişuri
s-ardic
hori de broaşte: e vremea de sămi…
…nu-ncape-şi
în piele o lume-aburindă
deşertul
îngână un sclipăt de-oglindă…
***
II
necântată
– nesfântă e lumea din praguri
degeaba
căscat-am orbitele goale:
nu
vine-n amurguri Hristosul de Sânge
nu
vine pe vânturi nici leacul de boale
o
viaţă cât nuca – şi-s singur ca moartea
hoinar
peste oase-i nisipul statornic…
vii
vreme – vii vreme - şi-nchide-mă-n
ornic:
întregul
ce fost-am nu-şi vede nici partea
ce
lânced se mişcă în noi Dumnezeul
cât
freamăt de Frunze – şi niciun sfârşit:
de
cremene-i timpul – mai greu decât greul
iar
dunele cântă cumplitul nimic…
…Cartea
citesc cea cu slovele-ntoarse
doar
orbul din vis vede stelele stoarse…
***
Adrian Botez
Sursa:
De la Quark67 - SVG version of Image: SubtractiveColorMixing.png
with the good colors., CC BY-SA 2.5,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=818910
