poate
mâine va fi altceva.
O rugină
fină se desprinde acum
din
pielea timpului.
Voi
merge înainte, voi privi și poate ochii îmi vor fi atinși
de flacăra
înaltă care se ivește din orologii vechi la oră exactă.
Uneori
nu este cum ai visat, este mereu în altă dimensiune,
plouă
pieziș din alt timp în această clipă străină,
nu vezi
norul doar haloul de apă și
îngerii
care se ridică din poemele prietenilor.
Mâine va
fi altfel, voi merge pe o apă de opal,
culoarea
va ieși din țipetele folosite de gladiatorii de dinaintea mea.
Ne vom
scălda, apoi, în laptele tăcerii,
vom fi
puri și nu va trebui să mărturisim la miezul nopții
vina de
a fi trăit în afara timpului…
20.09.16
C Stancu