Premiul Nobel pentru Literatură - 2016: Bob Dylan și balada morților

Premiul Nobel pentru Literatura pentru anul 2016 a fost castigat  de celebrul cantaret Bob Dylan. Pentru prima data un muzician primeste aceast premiu,  pentru "crearea unor noi expresii poetice in marea traditie a muzicii americane", conform Huffington Post.

Bob Dylan este în vârstă de 75 de ani si s-a nascut in statul american Minnesota, și  provine dintr-o familie de evrei emigranti din Rusia.
Bob Dylan a castigat nenumarate distinctii: 11 premii Grammy, un premiu Oscar si un Glob de Aur. A fost preluat in Rock and Roll Hall of Fame, in anul 2000 i s-a decernat Polar Music Prize. În anul 2012 presedintele american Barack Obama i-a decernat Medalia Prezidentiala pentru Libertate (Presidential Medal of Freedom).

Desi Bob Dylan a provocat și încantat generatii cu vocea sa, artistul mai canta si la muzicuta, chitara, chitara bas, pian si orga electronica.
Sara Danils, secretar permanent al Academiei Regale Suedeze, care a facut anuntul la Stockholm, a spus ca legendarul artist continua sa "se reinventeze" de 54 de ani, conform ziare.com.
Surpriza vine din faptul că, în general, laureat al acestui premiul este un scriitor cunoscut.

El a lansat in total 35 de albume, iar pe 28 octombrie urmeaza sa scoata pe piata o editie aniversara numita "No Direction Home". Bob a concertat de doua ori in Romania, ultima data in 2014.

Mare Zid, China (Foto: Stroe Cătălin)

Vestea a circulat, numeroși iubitori de literatură și scriitori au luat poziție, considerând că premiul trebuia, evident, acordat unui scriitor. S-au exprimat în favoarea sau în defavoarea canautorului Mircea Cărtărescă, Dorin Tudoran,  Alexandru Petria, Dorina Uricariu, Nicolae Băciuț, Dan C Mihăilescu etc.

Un semn că literatura nu mai este rentabilă, oamenii nu mai citesc, o carte a devenit un obiect de lux. De acum vom urmări: Baladă pentru morți, imnul Rapidului. Viziunea asupra vieții se va cânta, sclavia va fi aprogată prin cântec. Doar politicienii continuă să cumpere dinamită și manuscrisele vântului.

Vom asculta muzică și vom aștepta să vedem numele trandafirului dând spini. Evident, urmează un secol de singurătate. Cineva cântă în baie când cad bombe-n Siria. Despre Suedia, cu drag, polițiștii  și-au dat demisia și fac muncă voluntară în satele islamicilor.

„Mărturisesc brusc şi sincer că fac parte dintre cei pentru care Nobelul literar nu mai reprezintă demuuult altceva decât un mit cultural, un joc de societate întemeiat pe criterii geo-etno-politice şi care n-ar trebui să ne trezească suprareacţii de niciun fel. Nici extaz, nici agonie. De altminteri, orice premiu conţine un coeficient anume de aleatorism, fie, dimpotrivă, este rezultatul tactic deliberat al unei strategii perfect calculate” (Dan C Mihăilescu).

„La câtă supărare, vecină cu apoplexia, continuă să producă hoțomanul ăsta de Bob Dylan, care a furat Nobelul din buzunarul unui întreg regiment de scriitori "visați de Dumnezeu", mi-e teamă că mâine dimineață voi citi un Comunicat prin care cele două valori absolute ale universului cultural, Kim Kardashian și Paris Hilton, vor condamna definitiv la moarte dinamita din care tot cresc banii Nobelului” (Dorin Tudoran).

„Iată poziția mea definitivă, după ce peste noapte (un sfetnic bun) am cântărit toate argumentele pro și contra: este minunat că Bob Dylan a primit premiul Nobel pentru literatură! Literatura nu este o cetate cu ziduri rigide, ci un loc deschis, supus tuturor influențelor și schimbărilor, o oglindă a lumii așa cum e ea în fiecare moment. Deschiderea literaturii spre zonele marginale, spre cultura pop, spre stradă, spre altceva și altfel nu poate fi decât fericită. În personalitatea lui Bob Dylan avem, iconic, acest melanj de tradiție populară și tradiție a modernității poetice, îmbinare de Woody Guthrie și Dylan Thomas, posibilă numai prin mijlocirea unui uriaș talent” (Mircea Cărtărescu).

„Un premiu nascut din constiinta scindat-incarcata, pentru a si-o rascumpara in eternitate, a dinamitatului Nobel, nu poate decit sa reprezinte ambivalenta, schizoidia, complicitatea morala a epocii moderne in ansamblul ei” (Bogdan Ghiu).
„Când domnul Bob a început să cânte, în anii ’60, generația mea trecuse deja – cu ochii larg deschiși – prin două războaie mondiale, cunoscuse, într-o formă sau alta, frigul, foamea și furia ocupației naziste, iar unii, mai la răsărit, se aflau sub cizma sovietică (de care nu au izbutit să scape decât decenii mai târziu). Prin urmare, tot ce au căutat oamenii generației mele, după atâta amar de ani bubuiți de zgomote, a fost liniștea. Liniștea, da: uneori, ea poate să însemne mai mult decât pacea” (Mihai Șora).

„Literatura română aşteaptă de o viaţă Premiul Nobel pentru literatură.
Laurenţiu Ulici, în a sa lucrare „Nobel contra Nobel” (Editura Cartea Românească, 1988) pune faţă în faţă pe cei care au fost distinşi cu acest premiu cu cei care nu l-au primit <<nu pentru a dovedi superioritatea celor din urmă, ci pentru a proba compatibilitatea lor axiologică, altfel zis, existenţa în literatura universală a acestui veac a unui număr de scriitori excepţionali, mult mai mare decât cel ce a întrunit sufragiile prestigiosului juriu Nobel>>” (Nicolae Băciuț).

Cum scrie în Biblie: „2El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil! 3Oare ce câștigă omul din toate activitățile la care se angajează în existența lui de sub soare? 4Trece o generație și vine alta; dar pământul rămâne mereu același. 5Soarele răsare și apoi apune. El se grăbește apoi spre locul de unde va răsări din nou. 6Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul. 7Toate râurile curg spre mare, fără să o umple vreodată. Râurile revin la locul de unde au plecat; și apa lor curge din nou de acolo. 8Toate lucrurile sunt într-o permanentă agitație imposibil de descris în cuvinte. Ochiul nu se satură să privească; și urechea nu se satură să asculte. 9Ce a fost, va mai fi; și ce s-a făcut, va continua să se facă! Nu este nimic nou în existența de sub soare! 10Dacă cineva zice: «Am observat un lucru nou!», acela exista demult, încă din secolele care au fost înaintea lui. 11Nu ne mai amintim de cei care au trăit în vremurile străvechi – exact cum nici cei care ne vor urma, nu vor mai păstra și nu vor transmite generațiilor viitoare amintirea lucrurilor care au fost în timpul vieții lor” (Ecclesiastul – Oratorul, fragment din BVA).