La începutul fiecărui capitol autorul a
pus un citat profund, menit să marcheze esenţa naraţiunii, de obicei din S.J.
Lec, un scriitor cunoscut pentru umorul său fin şi agresiv. Citatele pun în
mişcare mintea cititorului şi sunt argumentele lui Voicu Lăzăruţ pentru ca
viaţa să aibă un twister care să
atragă atenţia, un stil consacrat şi care apare şi în alte cărţi ale sale. De
asemenea, el apelează la un discurs a lui Barack Obama, preşedintele Americii,
despre frică: „Sigur că ne este frică, nu văd de ce am ascunde asta. Şi faptul
că o ascundem ne face mai puternici. Nu poate să nu mi se rupă sufletul, când
aud că această frică se împrăștie din ce în ce mai mult. E dureros să
ştiu că poporul meu are o asemenea anxietate şi o asemenea frică. Frica poate
provoca nişte reacţii stranii şi neaşteptate” (ultima copertă).
Energiile oamenilor se declanşează cu
tărie datorită războaielor, crimelor care macină societatea indiferent de continent
sau ţară, căutarea drumului spre libertate, cruzimea vieţii şi distanţa dintre
viaţă şi moarte, egală cu lungimea unei arme. Mişcările banilor în societate
trasează drumul fricii: dolar, rublă, leu, marcă, euro. O istorie pe scurt, din
banii care au circulat în lume. Planurile se schimbă, urmează şcoala la stână,
drumurile dascălului din munte în munte, drumuri care se întretaie, drumuri
care se pierd. Amintirile dinamizează istoria prin timpurile furate morţii,
iubirile sunt şi ele în paradigma fricii, călătoriile în vremuri mai libere fac
viaţa mai spectaculoasă dar frica e mereu prezentă prin nesiguranţă şi prin
lipsa de iubire.
