singur deplin – în viaţă ca şi-n moarte
privind amar spre măştile din cuie
aş vrea să am cui da din mine-o parte
lama-altei inimi facă-mi cărăruie...
în mine însumi întreg sunt îngropat
şi-aşa – neplâns – incert şi fantomatic
voi hoinări în veci – strigoi iernatic
căci pentru mine -
cald nu e vreun pat
străin îmi sunt şi mie – mai că-mi vine
să-mi cer chiar paşaport – pe unde trec!
...dar cui s-arăt hârţoage despre mine
unde-aş pleca – de-aş avea ce să plec...
...acest sonet s-a scris dintr-o eroare
în hăul cinic dintre luni şi soare...
Adrian Botez
