Biblioteca virtuală
În bibliotecă sunt adunate toate dovezile,
hârtia curge ca sângele,
o hârtie lichidă în ochiul bătrânului arhivar
şi nu este loc pentru el în locul acesta strâmt,
neîncăpător pentru toate miracolele,
aşa că îngerul îl transformă în cuvânt,
pentru a suferi şi mai mult,
pentru a descoperi sensul din cuvintele nerostite.
Litere mari au fost scrise,
aerul s-a tulburat de culorile acelor litere,
toate aveau tendinţa să se reîntoarcă în curcubeu,
pentru a relua istoria,
dar pământul prefera clorofila în locul curcubeului.
Dacă aş fi fost în bibliotecă
aş fi scos sabia la intruşi,
aş fi tăiat o mână sau urechea, ori capul vreunuia,
dar n-am fost,
dar dacă aş fi fost cu adevărat aş fi dormit în braţele
scribului,
ca sub un măslin, ascuns în mintea mea,
pentru a vedea în vis istoria cuvintelor.
Rătăcitoare săgeată care îmi caută inima sau rărunchii,
rătăcitoare săgeată pe care au scris numele meu,
întorc trupul, privirea, fug în alt anotimp,
în alte cuvinte
pentru a nu mă găsi.
Sunt scribul, nu soldatul,
dar la fel sunt în bătălie
cu fiecare vocală, ori consoană, cu fiecare zicere…
Simt o mare aglomeraţie sub tălpi,
morţii strigă ierbii să nu răsară fără sufletele lor…
