Suferinţa între artă şi eliberare
Revin în peisajul literar cu romanul Pe masa
de operaţie, după volumele de poezie sau critică literară publicate, un
exerciţiu la limita dintre viaţă şi moarte.
Romanul a apărut iniţial la Editura Rafet,
Râmnicu Sărat – 2011 şi a fost premiat la Festivalul Internaţional „Titel
Constantinescu”, ediţia a IV-a, sub atenta organizare a omului de cultură
Constantin Marafet, căruia îi mulţumesc.
Cartea abordează tematica bolilor personale pe
fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi
punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a căderilor. Am
a optat pentru soluţia romanului modern, scurt, sugestiv, tragic, cu elemente
de cultură implicită, tehnica literară folosită sugerând valorile creştine,
puterea credinţei, drama personală imposibil de evitat într-o epocă agitată.
Eroul principal, în esenţă, nu are nume, îşi
prezintă un fragment din viaţă la limita dintre a fi şi a nu fi, eroul poate fi
oricine, până la urmă, pentru că boala nu poate fi evitată, face parte din
logica ultimă a condiţiei umane, masa de
operaţie este limita suportabilităţii durerii…
Romanul prezintă destinul pe mai multe planuri,
unul real, unul spiritual, povestirea împletindu-se cu visul şi dragostea.
În concluzie, nu scriu nimic despre crime, dar
prezint faţa morţii, evit erotismul intenţionat pentru a mă depărta de
experimentele de orice fel, punând accentul pe dragoste, simplu, ca relaţie
necesară, nimic despre complotul organizaţiilor secrete, totul despre boala
nevăzută şi durere…
Un roman aparent simplu, dar cu un mesaj
pătrunzător, Dumnezeu mai vindecă oameni, acolo unde limitele civilizaţiei sunt
evidente, metalimbajul mesajului fiind evident.
Operaţia este una fizică şi una
spirituală, de fapt ţinta fiind operaţia spirituală, iar suferinţa este şcoala
prin care trece individul în vremurile din urmă. Am atins drama poeţilor în
lumea modernă, dar totul este o metaforă, poetul este cel care iubeşte viaţa,
dar numai în oglinda morţii înţelege valoarea supremă: viaţa este un dar care
merită apreciat la adevărata valoare…
De ce? Unde? Cum? Când?
1. Noutatea
viziunii asupra existenţei.
În romanul
Pe masa de operaţie viziunea se
bazează pe scrierile vechi, solide şi pe ultimele descoperiri ştiinţifice,
începând cu cea mai cunoscută scriere Sefer
Yetzirach, dar şi pe analiza făcută de specialişti privind existenţa vieţii
ca o formă desăvârşită de creaţie, având în spatele cortinei Creatorul. Vezi
cartea Codul lui Dumnezeu de Gregg
Braden. Astfel fiecare om are o valoare, iar modul în care ne relaţionăm în
viaţă însemnă un mesaj. Literele, la izvorul lor, aveau fiecare o semnificaţie,
astfel că fiecare personaj al cărţii aduce un semn care se integrează într-un
mesaj mai larg.
Datorită
păcatului omului lumea este bolnavă spiritual şi fizic, iar indivizii, prin
relaţia cu lumea, sunt bolnavi şi ei nu ştiu de ce. Operaţia este una
spirituală, a devenirii, în care putem fi incluşi dacă acceptăm eliminarea
răului. Mesajul se găseşte şi în volumul de versuri semnat de Aurel Pantea Negru pe negru, într-un poem de început
interesant, care porneşte tot de la textele vechi…Acolo lumina se stinge în
momentul actului de cunoaştere…
Personajul
principal nu are nume, fiecare din noi poate fi cel aflat pe masa de operaţie.
Personajele secundare au nume simbolice, pornind de la literele vechi ebraice,
limbă în care a fost iniţial scris parte bună din Scriptură (Vechiul
Testament). În această limbă se exprimau pentru prima dată scribii şi are
cuvinte speciale. În limba română nu există cuvinte echivalente pentru unele
mesaje aşa cum o foloseau vechii scribi. Totodată numele Creatorului în limba
ebraică veche era YHWH, iar fiecare
literă din acest cuvânt are şi o valoare, valoare corespondentă în Tabelul lui
Mendeleev, ceea ce arată că viaţa are la bază oxigenul, hidrogenul, carbonul,
azotul şi că numele lui Dumnezeu este scris în chiar codul nostru genetic, prin
compoziţie. Din acest motiv personajul principal nu are un nume, numele
personal este umbrit de numele Creatorului pe care îl purtăm în codul genetic,
iar pe de altă parte fiecare din noi este un bolnav. Am explicat în ultimele
pagini din roman semnificaţia literelor sau numelor purtate de personaje.
Extirparea
unui rinichi este simbolică, Dumnezeu cercetează inima şi rinichii omului
conform scrierilor sacre. Vedeţi şi analiza făcută romanului de Adrian Botez, scriitor, critic
literar, om de cultură.
Orbirea
este boala lumii moderne, omul modern are ochi dar nu vede, are aparate de a
plonja în microcosmos sau macrocosm, dar nu vede.
Explicaţia
ar putea continua, dar mă opresc, dacă aţi fi lecturat romanul dar, mai ales,
ultimele pagini, aţi fi înţeles mesajul.
2. Coerenţa
construcţiei epice sau incoerenţa ca modalitate literară de prezentare a
mesajului.
Romanul se
desfăşoară pe trei planuri cu legătură între ele. Planul celui operat, aflat pe
masa de operaţie. Planul lumii reale în care a trăit personajul principal şi
care îi cauzează boala. Planul din vis care se materializează ulterior în
personajul continuator al construcţiei romanului, ca mod de a depăşi boala.
Dacă personajul anonim dispare (a fost operat), existenţa este continuată de
omul din vis, ca expresie a „naşterii din nou” din punct de vedere spiritual,
respectiv operaţia a reuşit, iar omul cel nou continuă altfel viaţa, mai
aproape de natură, acceptând plata preţului...
Poetul
exprimă omul dornic de viaţă, aflat la limita existenţei, pasibil de a ajunge
pe masa de operaţie.
Poeţii au
nume simbolice, dar accesibile pentru că sunt purtători de mesaj prin viaţa
lor. Vezi viaţa poetului Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În subtext se
înţelege acest lucru. Finalul dezleagă
misterul, fiind explicit, la fel ca în vechile cărţi apocaliptice…
Am optat
pentru un roman scurt, specific vremurilor moderne, cititorii câţi mai sunt, nu
au timpul necesar, li se oferă doar esenţa. Un tânăr studiază până la treizeci
de ani: facultate, masterat, studii aprofundate, specializare şi nu are timpul
necesar lecturilor masive. Se trezeşte la treizeci de ani fără familie, fără
copii, apoi urmează ciclul, mult întârziat, acesta este şi motivul pentru care
romanul este sintetic…
3. Expresivitatea
limbii române utilizate.
Romanul
este scris într-o limbă simplă, dar nu simplistă. Poate oricine înţelege
povestea, dar gradul de acces la mesaj este gradat, cine înţelege simbolurile,
înţelege mesajul final. Am utilizat limbajul simplu al vechilor scrieri, dar în
background este un metalimbaj. Pentru asta e nevoie de înţelege simbolurile,
cărţile vechi, scopul pentru care a fost creat omul, mesajul final… Cu alte cuvinte mesajul este
mai complicat, limbajul este direct şi simplu.
Ca să mă
explic: J. L. Borgese are o povestire
simplă, un om stă pe o bancă, iar alături este un tânăr, tânărul de lângă el
este omul acela la o altă vârstă. Limbaj simplu, mesaj elevat.
Atenţie!
În paralel, din studiile făcute public
rezultă interesul scăzut al cetăţeanului român pentru lecturi.
Peste jumătate dintre romani
nu au citit nici măcar o carte in anul 2012, arata un sondaj realizat de
Institutul Roman de Studii Sociale (IRSS) la comanda postului TVH 2.0. Cei care
au răspuns la sondaj au citit 5 sau peste 5 cărţi, 21% au terminat de citit 1-2
cărţi, iar 11% au citit 3-4 cărţi in 2012.
