joi, 4 mai 2017

S-a mai pensionat un poet în oraș...



S-a mai pensionat un poet

C Stancu, parțial color


S-a mai pensionat un poet în oraș, s-a mai dus un visător,
spre satisfacția bancherilor și a patronilor,
a barmanilor și a poliției locale.

El aflase cât de grea e pâinea din sacoșa muncitorului
din schimbul al treilea, înaintea directorului.

Poetul avea visele lui corecte teologic,
tinerii imberbi duceau palmierul energiilor pe străzi,
ei doreau să-i prindă umbra într-o sacoșă pentru cadouri,
imprimată pe ambele fețe cu forme canonice ale vremii, în culorile haosului.

Se vor întreba câte vrăbii vor încăpea în
mintea unui poet care se pensionează și-își
pune în ordine amintirile și bolile necesare?!

Nu le poate explica cum își vede trupurile tinere
imprimate pe zidurile din fața sa, 
prin care au trecut cei dinainte…