S-a mai pensionat un poet în oraș...

S-a mai pensionat un poet

C Stancu, parțial color

S-a mai pensionat un poet în oraș, s-a mai dus un visător,

spre satisfacția bancherilor și a patronilor,

a barmanilor și a poliției locale.

El aflase cât de grea e pâinea din sacoșa muncitorului

din schimbul al treilea, înaintea directorului.

Poetul avea visele lui corecte teologic,

tinerii imberbi duceau palmierul energiilor pe străzi,

ei doreau să-i prindă umbra într-o sacoșă pentru cadouri,

imprimată pe ambele fețe cu forme canonice ale vremii, în culorile haosului.

Se vor întreba câte vrăbii vor încăpea în

mintea unui poet care se pensionează și-își

pune în ordine amintirile și bolile necesare?!

Nu le poate explica cum își vede trupurile tinere

imprimate pe zidurile din fața sa, 

prin care au trecut cei dinainte…