Povestea
Aceasta este, a fost, va fii fiind:
o mie cinci sute de ani au trecut ca o zi,
o zi precum mii de ani,
au trecut generaţii de oameni
care au scris până ce li s-a tocit ochiul.
Îi văd: pescar, cioban, general de armată, medic,
prim-ministru, paharnic, făuritor de corturi,
sunt toţi adunaţi la cină, pregătiţi să rescrie povestea.
Scribii de lux sunt gată să îşi ia locul în pomul
care dă frunze în fiecare lună.
Eşti invitat în pustiu să vezi şerpii,
ori în locul unde este temniţa pentru a te întâlni cu
singurătatea.
Ai locul pregătit pe un deal al fericirii
sau într-un palat la malul mării.
Dar nu uita, invitaţia de lux: exilul personal.
În timpuri diferite sticla scârţâie sub tălpile soldaţilor,
iarba cântă sub tălpile fecioarelor: timpul cu o mie de
feţe,
gândul care rezistă la presiune ultimei secunde.
Poţi locui într-o lacrimă, pe acoperişul casei,
poţi zâmbi când ei nu înţeleg.
Continente care se atrag pentru a se respinge.
Povestiri diferite, o singură temă:
lumea se sprijină pe codul genetic.
Pomul din care cad frunze zilnic,
pomul fără fructe, aşteaptă cuvintele,
priveşte-le cu ochii, satură-te.
Învaţă toate limbile pământului pentru a înţelege cu
adevărat
ceea ce este dincolo de cuvânt,
apoi acceptă să ţi se tocească ochiul.
C Stancu
