SILEŞTE-TE SĂ
TRĂIEŞTI
sileşte-te să
trăieşti – ca să-i faci în ciudă
hulubului de pe casă ori din
copac – care
cântă – cu foc şi văpaie – încă din
zori
nu-i pasă nimănui de
tine – cum nu-i pasă ce-ai făcut cu
părul ce ţi l-ai bărbierit – de pe
faţă
ia soarele aşa cum este – altminteri
el tot acolo va răsări – mereu
peste cadavrul tău – cu formă tot mai
stinsă – cadavrul tău furat din
veşnicia-nvinsă – cadavru de
fraier – şi de lumină pângărită şi
stinsă.
POEZIA MEA
trăiesc din toate
fibrele fiinţei mele
răul – frisonez din
toate fibrele fiinţei mele
binele
nu mă plictisesc să
trăiesc – nu mă-nspăimântă deloc să
mor: intru pe fiecare
cărare – cu acelaşi inconştient de temerar
picior
***
Adrian Botez
