sâmbătă, 16 septembrie 2017

Petre Rău: Universului poetic a lui Constantin Stancu între rigoare și luciditate (fragment)

  • Volumul de versuri “Etemenanki (Ultima săptă­mână)”, întrucâtva insidios i apocaliptic intitulat, semnat de Constantin Stancu a apărut la editura CronoLogia din Sibiu în anul 2014. Spun oarecum apocaliptic intitulat pentru că eu chiar la apocalipsă am crezut că face trimitere titlul, înainte de a desfășura cartea.
  • Explicația pentru acest titlu este însă plasată de autor în chiar cuvântul de început al volumului, denumit „Câteva cuvinte”. Aflăm astfel că: “Oamenii de ştiinţă au constatat că resursele planetei pentru un an se sfârşesc în luna septembrie. / A existat o ultimă săptămână pentru Iisus în care a lăsat lumii câteva principii esenţiale, cu toate că ştia că într-o vineri va fi dat la moarte, apoi a urmat duminica… / Etemenanki - „Clădirea platformei de temelie a cerului şi a pământului al cărei vârf ajunge în cer” sau “Clădirea al cărei vârf este în cer” (limba sumeriană) - Dicţionar biblic, Editura „Cartea Creştină” -Oradea, 1995, p. 119 (Babel, turnul - „poarta zeului”)”.
  • Poetul este un etern căutător de nostalgii. Omul însă, după ce se lasă o vreme îndelungată adulat, pare să rămână definitiv închis între paginile unei cărţi: “Cărțile, nesfârșitele cărți / citite într-o viață de om, cerșind alte vieți / pentru a învăța că sunt limite, pentru a se deprinde cu pustiul, cu nisipul, / cu micile vietăți care trec neobservate / dar marchează cu veninul lor eternitatea.” (Cărțile).
  • Universul poetic al lui Constantin Stancu - cel puțin din ce ne oferă acest volum - este unul deloc ușor digerabil, creația sa urmând în mare parte o tentă filosofică neomodernistă și tinzând spre nuanțe mai greu accesibile. Dar nu e nici prea dificil să-i descifrezi sensurile ascunse ale viziunii și curajului abordării, să întrevezi rigoarea și luciditatea. Satisfacția lecturii este asigurată după ce cifrul a fost întrucâtva intuit și descifrat.


Petre Rău

Revista „Boema”, nr. 7/2014, p. 12