În ţara lui Shakespeare şi mai departe…
(Radu
Igna, Periplu european Anglia – Suedia -
Turcia. Note de călătorie,
Sibiu: Editura CronoLogia, 2015)
Radu
Igna, romancier, abordează călătoriile într-un mod clasic: educaţie,
personalităţi, evenimente, modele de urmat, faptele oamenilor. Plecarea: Haţeg.
Destinaţii: Marea Britanie, Suedia, Turcia. Repere pe harta Europei. Dacă
vizita în Anglia s-a petrecut înainte de 1989, dată reper pentru cultura română
şi societatea românească, călătoriile în Suedia şi Turcia s-au desfăşurat în
libertate, marcate de pasiune şi curiozitate.
Şocul
vizitei în Anglia a fost atenuat de fenomenul Shakespeare, de cultura
anglo-saxonă, de rigoare şi calendar. Curiozitatea a declanşat energii
importante şi a legat prietenii. Radu Igna a privit paradigma călătoriei prin
ochii romancierului. Omul este călător pe pământ, e în trecere, dar pot fi
reţinute fapte care rămân, care post schimba mentalităţi, destine, care au
obligat lumea să privească din altă perspectivă.
Destinul
a făcut ca destinaţiile să fie aparent lipsite de legătură, dar ceea ce leagă
timpul călătoriei de textul pus pe hârtie de scriitor sunt curiozitatea,
pasiunea pentru cultură, rigoarea profesorului în faţa crizei spirituale a
omului grăbit.
Notele
de călătorie poartă un titlu simplu şi sugestiv: În ţara lui Shakespeare (Barmouth – Kinswinford – Londra – jurnal de
călătorie, august 1871). Povestea ieşirii este una interesantă şi
constituie pentru Radu Igna ocazia să fixeze în memorie cicatricele de pe faţa
lumii. A fost scrisă la cald în anul 1971 şi a fost revizuită peste ani, în
2014, aproape o viaţă de om. Cu ocazia unei călătorii organizate oficial de
către fostul Consiliu Naţional al Pionierilor, prin aranjament cu organizaţia
similară din Marea Britanie, profesorul însoţeşte un grup de elevi. Ia contact
cu o altă lume. Tinerii erau educaţi altfel în ţara prietenă: li se dezvoltă
dragostea pentru natură, sunt încurajaţi să desfăşoare activităţi creative, iau
contact cu regulile sanitare, cu organizarea societăţii prin partide politice,
sindicate, asociaţii etc. A trăi în contact cu natura, în cunoştinţă de cauză
privind istoria lumii, cu dezvoltarea omului în timp, sunt câteva principii de
bază, apoi respectarea marilor personalităţi ale lumii care au contribuit la
dezvoltarea societăţii. Organizaţia purta denumirea de Woodcraft Folck
(Comunitatea iubitorilor de natură) şi avea un manual special, reguli stricte
şi norme de convieţuire între membrii comunităţii. Scriitorul reuşeşte foarte
bine să creioneze stilul de viaţă al tinerilor din acea parte a lumii.
 |
| Foto: Aurel Pantea și Radu Igna - 80 |
Despre
cei maturi, Radu Igna reţine pragmatismul lor, pasiunea pentru muncă, lipsa de
complexe în faţa noutăţilor. Despre societatea engleză reţine preţuirea pe care
o acordă democraţiei reprezentată prin parlament, accentul pus pe valorile
culturii, pe rigoarea zilnică şi pe respectul pe care oamenii şi-l acordă unii
altora. Sunt prezentate pe scurt, dar cu profunzime, Londra, Magna Carta
Libertatum, Stratford upon Avon, muzeele vizitate, străzile parcurse, viaţa de
zi cu zi a cetăţeanului englez. „Suntem la Casa Memorială William Shakespeare,
în Henley Street, într-un grup masiv de străini. Clădirea, construită din
piatră şi lemn, construcţie obişnuită în epoca elisabetană, a suferit schimbări
de-a lungul timpului. Aici s-a născut William Shakespeare în 1564. Clădirea a
rămas în proprietatea descendenţilor direcţi. Fiecare încăpere îşi are istoria
sa. Mobilierul, căminul de piatră, fotoliul, diverse obiecte datând din secolul
al XVI-lea, au înfruntat timpul. Iată aici arborele genealogic: Părinţii – John
Shakespeare (mort în 1600) şi Mary Arden (moartă în 1608). Soţia, Anne Hathaway
(1556-1623). Copiii: Susanna, Hamlet, Juduth. Linia directă a lui Shakespeare
se încheie cu Lady Barnard, moartă în 1670”.
La
celălalt capăt al Europei, un scriitor român, Marin Sorescu, explica foarte
bine ce însemna pentru lume Shakespeare, poemul său dedicat marelui dramaturg
este memorabil şi astăzi, şi pune în lumină efortul artistic al unui geniu
capabil să schimbe faţa literaturii universale. Radu Igna îl citează şi face
din călătoria în oraşul marelui William o sărbătoare spirituală.
Notele
de călătorie în Anglia se încheie cu regretul că autorul avea să nu-i mai
întâlnească niciodată pe prietenii englezi, lumea suferea efectele rupturii
dintre naţiuni, şocul civilizaţiilor.
De
remarcat episodul întâlnirii scriitorului cu un redactor de BBC care îl invită
să rămână în Anglia, să devină disdent, întâmplare neclară, poate a fost o provocare,
poate o încercare, se practicau ambele în anul 1971, a trecut o viaţă de om de
atunci şi, parcă, misterele din dramele lui Shakespeare se întind peste timp şi
formează zgomotul de fond al istoriei.
Iniţial,
cartea Cultură şi civilizaţie suedeză
a fost editată de Editura Signata, redactor regretatul Ioan I. Iancu, Timişoara, 2002, aparţine colecţiei Mileniul
Trei şi are un cuvânt de prietenie din partea scriitorului Eugen Evu, care
notează: „Observaţiile sunt mereu calde, însă deloc exaltate de acel impuls
frecvent pentru noi, al turistului ocazional, cel <<de consum>>”.
Regăsim
şi un motto interesant: „Nu există pe lume o ţară mai liniştită ca aceasta”
(Lars Gustafsson). Autorul
şi-a atins scopul cu vizita în Suedia, ne-a oferit un moment de civilizaţie şi
cultură. Cititorul poate
găsi în notele de călătorie o experienţă relevantă: călătoria ca mod de
regenerare, şcoala este a copiilor, casa noastră cea de toate zilele,
bibliotecile, între suflet şi nori, şcoala pentru adulţi! - biserica, evident “Volvo“, apoi limitele: “Welcome
to Sweden !“ şi “Good - bye Partille”...
Cartea
este o lecţie discretă de civilizaţie suedeză, de răbdare şi bun simţ: „Când
cineva are un eveniment în familie, ziua de naştere, botez, ceva ce trebuie
sărbătorit, se aduce la cunoştinţa comunităţii prin arborarea steagului suedez,
afară deasupra uşii. Şi astfel
fiecare îşi pune steagul afară pentru a marca evenimentul, chiar dacă nu ştie
de cine sau despre ce eveniment este vorba”, nota Radu Igna.
Profesorul
şi scriitorul Radu Igna reţine despre sistemul de învăţământ din Suedia:
permite abordarea simplă a procesului de asimilare a cunoştinţelor de către
elev, dar nu simplist, iar profesorul este în atenţia comunităţii, pe care o
serveşte decent şi de la care primeşte o răsplată normală, cu încărcătură etică
evidentă.
Notele
de călătorie din Istanbul ne prezintă un oraş pe două continente, un adevărat
coridor cultural între Europa şi Asia, o cultură interesantă şi marcată de
schimbări profunde, pregătită să accepte valul de civilizaţie care vine din
vest. Cartea Istanbul, un oraş pe două
continente a apărut pentru prima dată la Timişoara: Editura David Press
Print, 2011 şi a fost repede epuizată, deoarece Fundaţia Tuna şi Uniunea
Ziariştilor Profesionişti din România, au fost implicate într-un schimb de
idei, de gânduri, obiceiuri. Domnul Ahmet Ecirli, director al fundaţiei, s-a
arătat entuziasmat de notele de călătorie, mai ales că a fost un participant
activ la eveniment.
Cartea
are un motto semnat de marele scriitor Orhan Pamuk, un citat din cartea Viaţa cea nouă: „Ai ajuns cât ai putut
de departe, călătorule, dar m-am gândit că ai putea merge şi mai departe…”. De
reţinut acest mesaj, ca mesaj iniţiatic despre călătoria spirituală a scribului
într-o lume diversă.
Scriitorul
este atent la istorie ca fenomen pertinent: „Am citit, prin cronica lui Evliya
Celebi, despre incursiunea turcilor, la care a fost participant direct, în Ţara
Haţegului, 1662, deci la câţiva ani de la vizita sa la Spitalul din Edirne.
Secvenţe din acel text au fost publicate în revista „Sargeţia” a Muzeului din
Deva, cu un comentariu semnat de Aurel Decei. Cumplite incursiuni. Era în
timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, când turcii au pustiit,
în repetate rânduri, judeţul Hunedoara”.
Voia
bună şi bucuria ocazionate de călătoria în Turcia sunt afectate de o întâmplare
neprevăzută, scriitorul se pierde de grupul din care a făcut parte, devine un
simplu cetăţean, în buzunar cu 100 de euro, mai nimic şi o carte despre viaţa
culturală a Haţegului. Cu o geantă pe umăr, plus câtva lucruri simple care,
brusc, au prins valoare de reper. Însă scriitorul în vârstă îşi găseşte un
prieten mai tânăr, în compensaţie, care îl readuce în coridorul cultural, un taximetrist plin de viaţă care vorbea limba
engleză şi conducea abil pe autostradă. Călătorul îşi are aventurile sale, ele
dau culoare momentelor şi schimbă ritmul călătoriei.
În
Suedia călătorul prinde culoarea vieţii sociale: familia este în centrul
atenţiei şi clasa de mijloc este cea care dă tonul ritmului social. Poate suntem şocaţi de schimbarea valorilor, de
ţinta socială, dar experienţa descoperă o altă lume care ne transmite un mesaj
pe care merită să-l primim şi să reflectăm la adevăratele valori.
La
Istanbul se impune Sfânta Sofia,
monument remarcabil, biserică, moschee, muzeu, e ca o piaţă rotundă înconjurată
de ziduri mari, o cupolă imensă, o minune arhitecturală, creştini, sultani,
ctitori, pictură cu scene din Biblie… istoria ca suferinţă. Lecţia supremă
pentru a învăţa eternitatea care se întinde spre două lumi, pe două continente…
În
Sultanahmet, Radu Igna îşi reaminteşte: „Pe aici îşi făcea probabil plimbarea
de seară prinţul Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean,
trimis de copil ca ostatic. A stat 17 ani. Numit domn al Moldovei în 1710, s-a
orientat spre Rusia. În capitala acestei ţări a terminat, în 1716, „Istoria
creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” (în limba latină, Incrementa arque decremmenta aulae
othomanicae), lucrare care a stârnit interesul savanţilor din Europa”.
Lucrurile se leagă, lumea pare mai mică, mai accesibilă, istoria se modelează
pe înţelesul nostru.
În
Anglia, scriitorul a întâlnit o altă civilizaţie, experienţa a lăsat urme,
timpul călătoriei se deschidea într-o Europă complicată, ruptă de zidul de fier
al celor două sisteme care, brusc, se legau prin vasele comunicante ale
culturii. Notele de călătorie în Marea Britanie nu au fost publicate până în
prezent, apariţia lor este rodul unor frământări de mai mulţi ani, evenimentul
însă nu putea fi ocolit, scriitorul ducea cu sine un miracol şi el trebuia
mărturisit.
Călătoria?
Un eveniment spiritual produs de contactul cu
o altă civilizaţie, timpul dantelat de cuvinte simple, dar care ating
esenţa, contactul viu este mai important decât relaţiile virtuale atât de mult
lăudate în ultima vreme.
Să
călătorim cu Radu Igna, s-ar putea să ajungem mult mai departe decât ne
închipuim… Lectura este o aventură, o călătorie de la un sentiment la altul, de
la un om la altul, de la un timp la altfel de timp…
Aprilie, 2015
