marți, 28 noiembrie 2017

Un eveniment trist: A decedat Gheorghe Mocuța, scriitor important din Filiala Arad a USR


 Date despre scriitor:
 

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/usr/34_Gh_Mocuta.htm




 Să ne reamintim...


Lecturi libere, criticul prizonier în textele sale



Un titlu inspirat: Lecturi libere într-o ţară ocupată!* Gheorghe Mocuţa abordează perimetru literaturii române dintr-o perspectivă realistă, există o literatură bună într-o ţară ocupată cu viaţa proprie, cu destinul care o macină, cu forţele şi tendinţele globalizării, cu monştrii spirituali care bântuie prin inimile oamenilor.
Două planuri: libertatea care modelează literatura până la libertinaj şi disoluţie; viaţa de zi cu zi care ocultează partea spirituală a omului, cel în căutarea sinelui prin formulele unei societăţi marcată de tsunami-ul economic şi de spectrele războiului. Puse faţă în faţă, cele două planuri ne prezintă tragedia comică a marilor arte în faţa marilor inginerii financiare.

De remarcat la această carte de analiză, istorie literară, eseu necesar, note literare despre scriitori, câteva aspecte:
-      Scriitorii sunt trataţi cu multă căldură şi destul de obiectiv, Gheorghe Mocuţa observă valoarea din operele literare, mai ales cele din Banat, Ardeal, fără a omite marile cărţi ale românilor.
-      Cartea este o literatură a literaturii, deşi antologia cuprinde texte de întâmpinare, limitele sunt mult depăşite şi intrăm în atmosfera operei şi în viaţa scriitorului cu multă abnegaţie.
-      Gheorghe Mocuţa nu se sperie de criticii importanţi ai literaturii: Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan... Ei fac parte din poveste, sunt acolo şi dinamizează paradoxul literaturii.
-      Temele, ideile, paradigmele, istoriile şi anti-istoriile sunt diverse, profunde, curajoase, criticul merge pe jos prin câmpia literaturii române: frica, memoria, disperarea, bolile spirituale ale scriitorului şi ale cititorului, în oglindă. Putem reţine: războiul cu lumea, povestea care picură adrenalină în sufletul cititorului, călătoria scriitorului prin vieţile sale, prin vieţile altora, de la poem la roman, saltul mortal în viaţă, dragostea, sexul şi feminitatea ca idolatrie mulată pe estetic, imaginea îngerului căzut peste imaginea care fumegă din cărţile acestor scribi. Mai putem reţine spasmele literaturii: dicteul ca sport extrem, criza mistică, lumi exotice, stranii şi în mişcare browniană, jurnalele de ieri şi de azi, ultimul cuvânt al unui poet, mitologiile personale, cu alte cuvinte o literatură ocupată cu viaţa oamenilor până la saturaţie şi potenţialul cititor nu observă, este ocupat...
-      Gheorghe Mocuţa păstrează un echilibru fin între viaţa scriitorului şi opera sa, nu exagerează, istoriile personale sunt acolo, în textele scrise cu sânge, uneori. În această zonă putem afirma că excelează, acest echilibru dă farmec notelor literare şi dinamizează scriptul despre aventura scriitorilor în timpul vieţii lor.
-      Criticul are grijă să nu omită valorile care ţin o carte în zona operei de artă aşa cum ne aşteptăm să fie... Are curajul de a sublinia liniile de forţă ale romanelor, materia fină din poeme, energia care debordează când scriitorul este apăsat de vremuri.
-      Putem concluziona: Gheorghe Mocuţa ne oferă un film destul de profund despre literatura de astăzi, ne familiarizează cu scriitorii, cu operele lor, cu slăbiciunile lor, până la urmă scrisul este un tratament care vindecă rănile lumii.
-      Cu multă pasiune, el ne prezintă texte interesante din operele scriitorilor, citatele sunt energice, pun în lumină talentul, personalitatea artistului, originalitatea care face diferenţele între scribi.
-      Sunt abordaţi scriitori, critici de primă linie a revistelor literare, sunt prinşi în texte scriitori aparent neştiuţi de cititori, chiar de alţi scriitori sau critici, originalitatea tuturor este bine redată şi reală, convingătoare. Cu alte cuvinte, Mocuţa nu discriminează poeţii, romancierii, îi priveşte cu detaşare şi pune accentele acolo unde alţii uită să zică ceva...
Despre Herta Müller afirmă clar că există o anestezie a fricii - scrisul, adică un scriitor în plină acţiune, cu obsesiile sale, cu viziunea proprie, cu vindecările spirituale miraculoase... „Cu logica ei nemţească, Herta Müller descoperă drama limbii, a neputinţei înţelegerii şi comunicării, împingând lucrurile dincolo de orice limită, transformându-şi copilăria nefericită într-o copilărie <<universală>>...” (p.11).
Despre Nicolae Manolescu reţinem: „Dar cum ar putea un istoric literar să mulţumească pe toată lumea? Aici criticul devine tranşant şi îşi asumă selecţia  şi judecăţile de valoare. Pentru că, spune el, <<literatura se rescrie la fiecare nouă lectură>>” (p. 91).
La George Vulturescu înţelegem dinamică interioară a poemelor: „În cărţile publicate până acum, poetul are două preocupări fundamentale: de a cerceta aventura identităţii şi de a-i urmări profunzimile. Şi, pe de altă parte, de a-şi reînnoi în permanenţă scriitura”(p.151).
Despre poezia lui Vasile Dan şi despre artist scrie: „Poetul mărturiseşte prin fiinţa sa de aici şi de dincolo, cea născută şi cea latentă, nenăscută încă, o voce a departelui său, îşi mărturiseşte condiţia” (p.13).    
Exemplele pot continua, Gheorghe Mocuţa evidenţiază titlurile cărţilor, pune în lumină fulgerul care marchează opera, am spune eticheta specialistului în plină transă artistică. Acest lucru este meritoriu, cititorul poate înţelege dramele multiple din norul de volume publicate. Cităm câteva titluri cu impact: Cei O Sută – Axa Lumii (Gheorghe Schwartz); Simfonia lupului (Marius Daniel Popescu); Laptele negru al mamei (Cosmin Leucuţa); Eroica şi Erotica. Eseu despre imaginile feminităţii în eposul eroic (Florica Bodiştean); Regele dimineţii (Alexandru Muşina), etc.
Cartea, lansată de Editura Emia (director Paulina Popa), are o ţinută exemplară, coperta expresivă, cu imaginea scribului copleşit de cărţi, agresiv şi generos în aceeaşi culoare de iluminism şi reformă (Le colporteur. École française, XVII e siècle. Huille sur toile)...
Gheorghe Mocuţa mărturiseşte la începutul cărţii sale: „...situaţia criticului de întâmpinare e ingrată; el e copleşit de lecturi din cauza presiunii pe care o fac autorii, în primul rând şi în al doilea, de politica redacţională a revistelor. În mintea şi sufletul său se dă lupta dintre pasiunea devoratoare pentru lectură şi simţul datoriei împlinite”(p.6).
Alex Ştefănescu, criticul activ, afirma, lucru reţinut de Mocuţa: „Uite! Un metru cub de cultură!” (p. 42).   
Putem preciza că lecturile libere pot pune probleme care marchează cititorul multă vreme, un scriitor este personaj al propriului destin scris în cer...
Poetul Alexandru Muşina nota cândva: „Cu noi ce se întâmplă? Cine va ţine/ Minte numele noastre? Şi ajunşi/ Dincolo, milioane de ani, ce vom povesti?” (p.115).

Constantin Stancu
Octombrie, 2015

* Gheorghe Mocuţa, Lecturi libere într-o ţară ocupată, Deva: Editura Emia, 2015