Adrian Botez
SE ZBAT
ÎN FEREASTRA-MI FLUTURI DE NOAPTE
se zbat în fereastra-mi Fluturi de Noapte
e vestea-aşteptată : minunile-s coapte
o iau pe costişă – prin mărăcini
dezvălui poienii o Tufă
de Crini
cu valsuri în beznă – e noaptea din urmă
vrăjitele Ştime
se-nchină la lună
beţie de Şerpi –
zvârcoliri – Vasiliscul
Smaraldul poienii
îşi tremură Piscul
şi păsări – şi greieri – iubitele moarte
horesc FărăTimpul
– în eternitate
Obrazul
de Zeu se
schimonoseşte
dezmăţarea – din umbră – într-una tot creşte...
...fii mândru că-asişti la apocalipsă :
din doage legale – cam toate-ţi sunt lipsă...
***
...CAPUL
TĂU PE PIEPTUL TĂU MEU – CÂTĂ LUMINĂ
...capul tău pe pieptul meu – câtă lumină
inima-mi s-a-ntors – teafără de ghilotină
capul tău pe pieptul meu – o – bogata pace...
sfinţi vor pogorî – cu strai de lună să
ne-mbrace
capul tău pe pieptul meu – acum simt Piscul
ştiu că a muri nu e deloc vag-riscul :
sunt doar aripile de-nălţare
spre a pune Munţilor stihare...
în poiene – inorogii grăiesc pentru noi
Crist-Păstorul a pornit izvoare-n şuvoi
tainele-s Smaraldul de la gâtul tău
tainele smaralde-aduc iertarea celui rău...
...capul tău pe pieptul meu – icoana şi
uimirea :
nu s-a mai iscat din Crini decât Iubirea...
***
