ECOU
îmi simt râul secat
pus vamă istorisirilor mele
despre întoarceri interzise
la vârsta semințelor cu încolțire repetată --
memorii ce urcă
dintr-un șir de aduceri-aminte
strunindu-mi uitarea
peste sufletul depărtându-se de trup
NOAPTE POLARĂ
n-am ținut pasul cu
nimeni
( fiecare discerne
felurit lumina
când noapea-i ziuă pe
dos )
porțile lumii-s
zăvorâte din sminteală
în cumpănă-i
urcușul pe buza prăpastiei
doar acvila-l veghează
pe cel ajuns în pisc
să-i învelească trupul
căzut sub zăpezi
și să-l încoroneze
cu-o pană din zborul lui înalt
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu