Cornel Udrea, Știința umorului... Poftă bună la umor... - Eroii lui Cornel Udrea sunt parlamentarii, controlorul de autobuz, lucrătorii forestieri, plutonierul major, chiar şi omul de litere, alţii. Desigur că lista este deschisă deoarece volumul începe “ pe bune “ cu această vorbă: „Cuget? Exist?” Asta este întrebarea, dacă mai raţionăm într-o lume a falselor valori, dacă mai există puncte de sprijin ? Se pare că „poate” ... de vreme ce mai facem „pipi la perete”, iar capra are „trei nurori” -

 

ŞTIINŢA UMORULUI

 

In tranziţia tranziţiei, se mai şi zâmbeşte. Iată, Editura  CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, Cluj, 2000 - ne oferă volumul de proză umoristică PRIVIGHETOAREA CIOCUŞĂ scris de Cornel Udrea, cunoscut umorist din Transilvania şi nu numai. Nu comentez titlul, doar cuvântul privighetoare, care vine de la a priveghea în lanul de ştiri...  

             Volumul încearcă şi reuşeşte să se opună valului de superficialitate şi dulce ruină în care a căzut  umorul românesc, ros de cariul  Pro TV-ist,  Antenist şi TV Number One. Umorul este o ştiinţă, altfel de ce o astfel de editură s-ar încumeta să abordeze studiul despre căderea râsului la români, ca despre căderea preţului la slănină. De aceea trebuie să ne aplecăm cu studiu asupra zâmbetului de bună credinţă, si redescoperim legile normale ale umorului, pentru a putea privi normal valorile societăţii româneşti.

            Principala atenţie a scriitorului este îndreptată asupra căderii valorilor umane. Valorile se schimbă pentru că mediocrii nu doresc să fie schimbate, ei au pus mâna pe putere şi nu au altă şansă. Valorile i-ar dărâma. Este eternul scenariu, care ne macină în mod democratic, dictatorial sau securistico - polieţenesc. Ne învârtim în cerc şi oamenii de valoare o ştiu, iar cei mediocrii o ştiu şi mai bine şi întreţin această lege pentru a putea  „supravieţui” şi a demonstra că „Nimic nu este mai presus de lege”… şi aşa este Nimicul este mai presus de orice...

Evident că autorul este conştient de ţinta sa, de efectele scrierilor sale şi sfârşeşte, dar de fapt începe, prin a-şi scrie testamentul, adică de a da în primire.

Testamentul  este scris cu umor, scriitorul nu a participat la concursul coral organizat de măgari chiar de la începuturile cărţii, a stat şi a scris cu umor despre toate acestea. Testamentul se încheie cu o concluzie: „3. De pe acum vă doresc tuturor să vă intre minţile în cap şi să vă maturizaţi cât mai aveţi vreme”.  Se pare că falsele valori ne vor cotropi şi ne vor devora. Ele au vreme ... Sau vremea ţine cu ele...

            Eroii lui Cornel Udrea sunt parlamentarii, controlorul de autobuz, lucrătorii forestieri, plutonierul major, chiar şi omul de litere, alţii. Desigur că lista este deschisă deoarece volumul începe “ pe bune “ cu această vorbă: „Cuget? Exist?” Asta este întrebarea, dacă mai raţionăm într-o lume a falselor valori, dacă mai există puncte de sprijin ? Se pare că „poate” ...  de vreme ce mai facem „pipi la perete”, iar capra are  „trei nurori”.

            Un atac virulent al autorului este împotriva celor care renunţă la cultură. Degradarea morală îşi are originile în lipsa de cultură: „Eliade este incomplet: nimic despre Banca Religiilor...”, dar nu numai...

            Politicianul este personajul  preferat al autorului, politicianul este stăruitor, ajunge în politică la bătrâneţe, când puterile sunt duse, este senil, adică nu se opune la nimic, nu mai are putere împotriva tinereţii inculturii, care rămâne veşnic în putere, se sprijină pe minciună, pe furt, pe manipulare...

            Interesant este „Tratatul de visologie”, „Capitolul  4” unde se pare că realitatea a devenit un vis urât?  Aici întâlnim diferite variante ale visului nostru comun la români: „Stomatolog cu pikamerul  la uşă”, „Ajutaţi soţia, în somn , la pus zacusca”,  „Pitic mâncând pâine cu magiun”, „Haiduc cu nădragii în vine”,  „Porc cu ochii albaştri” etc. ...şi ce aflăm: „Cred cu sfinţenie în ateism”, „Eu zic să aderăm la NATO, dar să nu intrăm”...

Capacitatea de a tălmăci visele vine simplu, dacă ai norocul să cazi în cuva maşinii de spălat, ca accident de fiecare zi. Cum trebuie să visăm: „Patul trebuie să fie orientat spre Vest, fiindcă de la Est ne-au venit destule insomnii... perna să nu fie nici moale, nici tare, să fie curăţ. Contează foarte mult ca ţurloaiele să ne fie tot timpul sub plapumă, astfel, la fiecare coşmărel, avem tendinţa de a da din copite şi de a ne dezveli. Contactul cu aerul rece ne va trezi şi este ştiut că un vis întrerupt e ca şi nevisat. De exemplu, visul că după revoluţiune lucrurile o să meargă bine...” etc.

            Cartea lui Cornel Udrea trebuie citită, umorul se degustă şi se savurează mâncând, sau visând...  

Prin umorul său Cornel Udrea ne oferă un fel de protecţie socială specială, acolo unde nimic nu ni se va oferit, pentru că a venit vremea să ne întrebăm cât va costa mersul pe jos, acum după scumpirea biletului de tren, a biletului de autobuz. Am aflat ce înseamnă protecţia socială: „Protecţia socială românească are scopul de a-i apăra pe cei foarte bogaţi de ura celor bogaţi”.  

Să avem încredere în ştiinţa umorului, Cornel Udrea se opune ca primar să devină           Garcea, tipul care te bate până râzi şi la care se aplaudă din comandă. Vă previn, Cornel Udrea nu a comandat nici un „aplau – dac” de aceea rămâne patriot în ţara umorului...

Dar românul are ţi calităţi: „Românul tace şi face: ECONOMIA SUBTERANĂ”...  Şi să avem încredere în justiţie: „Tribunalul din Haga dă dovadă de umanism, prin câteva achitări ! A achitat taxele la gaz, lumină şi parcare pe 1999”; iar acum am trecut de 2000... 

                                   Constantin Stancu ©