O CĂLĂTORIE ENIGMATICĂ
Viaţa
este uneori dură şi enigmatică, o viaţă a unor călători enigmatici. La
începutul anului 2008 Petru Dugulescu a trecut dincolo, spre cele înalte, fără
ca măcar să poată duce la sfârşit ceea ce dorea să facă.
A
lăsat, parcă într-un testament de
suflet, mesajul său despre călătoria sa în această viaţă în cartea DEMOCRAŢIE ŞI PERSECUŢIE, carte
apărută la Editura Multimedia Internaţional – Arad, 2007. Mesajul este
unul dens, aparent contradictoriu.
În
epilogul la această carte autorul scrie:
„
Acestea sunt zilele în care trăim noi, generaţia care am avut harul să vedem
smochinul înflorit şi toţi copacii înfrunzind. „ Şi le-a spus o pildă: Vedeţi,
smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, si-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi
că de acum vara este aproape „ ( Luca 21: 28,30 – Biblia ). Acum când
democraţia este îmbrăţişată de majoritatea statelor lumii”.
Cartea este scrisă după ce au trecut
şaptesprezece ani de la Revoluţia
anticomunistă care a început la Timişoara în România, perioadă pe care Petru
Dugulescu o caracterizează ca „ persecuţie democratică”.
Cartea lasă deschisă o cale, o reflexie simplă, despre
adevărata patrie pentru un om, patria care este la Dumnezeu, în cer,
dincolo de înţelegerea noastră.
Bazat pe valorile creştine, autorul a scris cartea Ei
mi-au programat moartea, prima care a lăsat deschisă oportunitatea
pentru cea de a doua, Democraţie şi persecuţie , de fapt
o singură carte în două volume, cu accente biografice, ca un fel de spovedanie
necesară atunci când doreşti să te împaci cu Dumnezeu definitiv şi, de fapt,
cărţile sunt o mărturie despre vremurile în care trăim, filtrate prin prisma
valorilor creştine eterne.
Este în carte o doză de naivitate asumată de
autor, aceea că lume va înţelege mesajul său, un mesaj creştin, dar lucru pare
imposibil şi greu de realizat, se pare că indiferent de locaţie, de continent,
de Biserică, de sistem social de vieţuire, de imaginaţia umană, depăşită de
evenimentele care au luat-o la vale, spre zone întunecate, de joasă vibraţie.
E aici o naivitate asumată pentru că mesajul
Evangheliei este unul complex care duce de la moarte la viaţă, şi necesită
studiu, înţelegerea unor noţiuni profunde, în fond dincolo de misiunea unor
apostoli era Dumnezeu care a atras în acest mecanism Imperiul Roman din secolul
întâi, după Hristos, a atras valorile filozofiei antice, pornind de la Platon,
Heraclit, etc, a atras vehiculul de mişcare a ideilor, limba greacă veche, coine,
a atras sistemul de drept roman, cu pax romana, cu drumurile imperiului
de tot felul, sistemul financiar imperial din acea vreme şi multe altele, pe
care lumea de astăzi nu mai are timp să le asimileze în lumina adevărată a
veştii bune, pentru că nu mai are timp pentru timpul etern, pentru că nu mai
are timp pentru acordarea cu mişcarea puterii, pentru că, vorba lui Toffler, puterea
este în mişcare.
Cartea surprinde
secvenţe din viaţa lui Petru Dugulescu în mediul acid al vremii, povara purtată
de la declaraţia de acceptare propusă de fosta Securitate a sistemului comunist
şi acceptată de autor sub presiunea împrejurărilor până la eliberarea de sub
puterea morţii spirituale şi fizice evidente la care a fost supus.
Trăgând linie şi adunând putem spune că, bazat pe
aceste valori, din perspectivă socială şi istorică, el a reuşit până la punctul
de alegere, până la punctul de torsiune, a ajuns deputat în Parlamentul
României, a adus rugăciunea Tatăl nostru, rugăciune creştină, în decembrie 1989
în Piaţa Operei din Timişoara într-un
moment greu, a avut puterea de a se smulge din cătuşa timpului, atunci, a
reuşit să se implice în fapte caritabile pe care un sistem feudal românesc nu
le poate susţine corect, a fost un mesager creştin pentru România în USA la
vremuri complicate politic, fiind implicat în reacordarea clauzei naţiunii
celei mai favorizate pentru ţara noastră, a cunoscut şi s-a confruntat cu
oameni politici străini ca ministrul de justiţie din America, din cadrul
Departamentului de Stat, dar şi cu oameni politici români: Emil Constantinescu,
Adrian Năstase, C.V. Tudor, Corneliu Coposu, şi mulţi alţii.
Interesante mărturiile lui Petru Dugulescu despre Ioan
Alexandru – poetul imnului creştin, poetul şi cărturarului ales, care a înţeles
Biblia aşa cum a fost scrisă în textul ei original în limba ebraică, un om al
pământului românesc care a simţit puterea lucrării lui Iisus Hristos pentru
ţară în aceste vremuri delicate şi contorsionate care stau sub semnul lipsei de
valori autentice.
„ În februarie 1992, Ioan Alexandru m-a însoţit la
„ Micul dejun cu rugăciune „ cu preşedintele Bill Clinton. El a fost
impresionat să vadă cum liderii lumii politici şi militari ai celei mai
puternice naţiuni din lume se roagă şi
citesc Biblia”.
Apoi împreună cei doi reuşesc să introducă în
Parlamentul României obiceiul ca parlamentarii să se roage şi au început prin a
o face în „Cabinetul nr. 2” al
foştilor lideri comunişti, cunoscuţi pentru poziţia lor rece şi ostilă la
adresa creştinilor de orice fel.
Erau vremuri de dezgheţ în istoria României în anii
90, care suferea şocul democraţiei şi a luptelor de tot felul, ca ţară, brusc
deschisă spre noi reguli de convieţuire şi fiinţare în sine ca popor. Au fost
vremuri grele şi interesante.
În cartea sa, Petru Dugulescu prezintă sub o lumină
angajată rolul presei în democraţie şi în acest joc special pentru un om
politic şi pentru un creştin, este provocat şi
provocă jurnaliştii pentru a trăi vremurile şi nu numai de a scrie
despre ele, pentru a evita manipularea şi risipirea într-o lume a intereselor
financiare şi de putere. A fost un joc serios dar şi responsabil, mai ales din
parte autorului. Jocul este susţinut de extrase din presa vremii, de
fotografii, de mărturii, de adrese oficiale ale instituţiilor statului depăşite
de fenomenele vremii, de ciocnirea dintre civilizaţii. Autorul e nevoit să
apeleze la stilul reportajului şi a documentarului pentru a susţine ideea de civilizaţie în
modul în care o vede, într-o lume rece, afectată de luptele politice, lupte
pentru putere.
Prin cartea sa, autorul însă critică şi valorile
americane, uniune de state model pentru democraţie, din punctul de vedere al
creştinismului.
„ … Acest vânt de secularizare a Americii a început
să bată pe la începutul anilor '60.
Nimeni n-ar fi crezut atunci că în
scurgerea timpului, acest curent liberal va fi ca un bulgăre de zăpadă care, în
rostogolirea lui, ia proporţii tot mai mari”…
„… Părinţii fondatori ai Americii, oameni cu frică de
Dumnezeu şi cu o înaltă moralitate, nici în cele mai urâte vise ale lor nu ar
fi crezut că această sintagmă - separarea bisericii de stat - va fi
interpretată într-un mod atât de negativ
şi distructiv pentru naţiunea lor”.
Pentru noi mărturia
autorului este una presantă pentru că pune în evidenţă mecanismele istoriei
care pot duce la dezastru sau la democraţie.
Până la urmă mărturia sa a avut ecou, în America
povestea sa de om trăitor în această lume a fost primită şi o companie a decis
să realizeze un film după cartea sa Ei mi-au programat moartea, sub titlul Repenters,
producătorul filmului fiind Gerad Moulin, cel care a realizat Lista lui
Schindler şi Jurasic Park.
Dacă în România cărţile trăite nu au loc în vitrina
politică a instituţiilor de cultură, se pare că în alte zone istoria este luată
în serios. De reţinut şi criza spirituală din America, în lipsă de teme
fundamentale, pentru că acolo industria filmului, în goană după senzaţional şi
bani, şi-a uitat menirea, temele distrugătoare de suflet omenesc au dus la
ratarea ţintei, în sine ca misiune a
lumii civilizate pentru cei cu premii Oscar.
Autorul are un stil direct, stilul documentar al
reporterului despre o lume mişcată, sub presiune schimbărilor de tot
felul, fără un stil literar căutat, e stilul martorului venit dintr-o altă lume
să scrie despre călătoria fiinţei umane în această lume, în căutare după o
patrie adevărată şi poate aici fiinţa spirituală a lui Petru Dugulescu s-a
frânt, forţată să ducă o existenţă în două lumi paralele, văzute şi nevăzute,
reale şi totuşi glisante…
Constantin Stancu
Foto: Imagine din Israel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu