O amintire din cantina companiei... Vânători și vânători...

 

Ioan Ardelean avea chef de un grătar pe cinste. Primise de la maistrul Şurub, cum îl porecleau colegii, o căprioară, aşa ca din întâmplare. Maistrul era vânător pasionat, avea o puşcă bună, dar apela uneori la un arc cu săgeată de oţel, cu vârful ascuţi, periculoasă armă, nu făcea zgomot, era silenţioasă, vânatul cădea retezat de tăişul din vârful săgeţilor. Avea doar trei, dar bune, întotdeauna aducea vreun animal acasă, îl împărţea cu restul colegilor la serviciu. Acum, directorul primise carnea de căprioară, era ceva ilegal, dar cine ar fi spus treaba asta la poliţie, sau la ocolul silvic? Aşa că îl invită pe Aurel la cantină, avea şi o sticlă cu ţuică făcut de el, în cazanul de la ţară, bună, galbenă şi penetrantă, cădea grea în stomac, dar pe urmă aducea un fel de uşurare, de eliberare… Lumea ştia că directorul făcea o băutură bio, curată, gust plăcut, i se dusese vestea. S-au instalat amândoi în sala de mese, o femeie de la bucătărie îi servea, avea halat alb, era tăcută, trecută de 50 de ani, ştia ce trebuie să facă, lumea pleca de acolo mulţumită, mai ales în momente dificile. Directorul venea la cantină numai în momente dificile, serveau masa câteva sute de oameni, era destul de bună, cantina aducea venit, concura uneori cu „Macarena”, restaurantul de renume din Vadu Ars, era o concurenţă indirectă, dar se simţea… 

 

-          Aurele, ce zici dacă într-o zi cantina aceasta nu va mai fi, câteva sute de oameni nu vor mai avea o masă caldă, vor pierde un avantaj pe care nimeni nu-l va mai asigura?…

-          Ce să zic, cred că se vor descurca, mulţi locuiesc la ţară, sunt la dispoziţia destinului, nu au ce face, vor ţine porci, vite, oi, animale de tot felul, vor trăi natural…

-          Ei, dar banul? Banul va ajunge la ei…

-          Cine ştie, domnule director? Lumea se schimbă, nu vor avea ce face, unii vor pleca prin străinătate, sunt meseriaşi buni, vor găsi repede de lucru, străinii apreciază oameni calificaţi, poate vor avea salarii mai bune…

-          Dar familiile, Aurele?

-          Cui îi pasă de familie? Să fim serioşi, va creşte numărul divorţurilor, femeile vor fi mai disponibile, familia va fi o amintire, se vor face tot felul de combinaţii, teoria aceea cu familia, stâlpul de bază al societăţii a trecut…

-          Da, Aurele, dar biserica ce va spune, ea…

-          Ei, aşa ca teorie merge, dar ca practică… Mai bine să bem un păhărel, că tare bună ţuică mai faceţi, ce secret aveţi la cazan?

-          Nu avem… Doar că sunt meseriaş… 

 (Fragment din romanul Vadul ars)

 

C Stancu