Luminița Huniade și luminile Egiptului... Impresii și trăiri dintr-un pelerinaj de șapte zile... Un semn din ciclul „Cărțile Hațegului”

 

Jurnal de călătorie din infinitul celor șapte zile

 

 

Luminița Huniade este o bună traducătoare, pasionată de literatură, de valorile spirituale, istorie, credințele lumii, de călătorii. Are un simț aparte în ce privește latura spirituală a vieții. A publicat o carte despre călătoria de șapte zile în Egipt, un pelerinaj care i-a marcat lumea interioară. Titlul cărții este semnificativ: Egiptul, o poartă spre infinit*, carte a apărut la Editura David Press Print din Timișoara, în anul 2022. Un titlu profund, indică spre o lume cu deschideri în trecutul omenirii și cu un pas spre viitor, un loc de trecere dintr-o lume atinsă de luminile cunoașterii. Mesajul este cu impact: Impresii și trăiri dintr-un pelerinaj de șapte zile.

Jurnalul spiritual în sine este dublat de scurte și profunde remarci culturale legate de Egiptul antic, de lumea de astăzi, de impactul piramidei spirituale asupra ființei. Cele șapte zile, un număr simbol, sunt trepte pentru trăiri aparte, de întâlniri cu misterele și miracolele petrecute aici, trecutul având impact în lumea civilizată. 

Această vizită reprezintă un punct de reper pentru viața autoarei, dincolo de evenimentele petrecute într-un timp scurt, se profilează un fenomen aparte: recuperarea memoriei de la început de lume, afectată de curgerea istoriei. Jurnalul are un moto din Isaia 19: 19-20: „În vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în țara Egiptului și la hotar va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oștirilor un semn și o mărturie în țara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor și El le va trimite un mântuitor și un apărător care să-i izbăvească”. Citatul pune accentul pe punctele de rezistență ale omului în fața destinului, în meandrele istoriei.

Călătoria ne arată impactul pe care fostul Imperiul, printre primele coagulate în istorie, în fața unei societăți tribale aflate în vecinătate. Imperiu a acumulat putere, cunoștințe, cultură, tehnică, sisteme religioase, o economie cu forță care a produs bunăstare, a generat liniile de putere ale societății organizate, în general. Istoria Egiptului este un reper pentru istoria lumii și pentru istoria viitorului, oglindă pentru posibile imperii…Civilizația Nilului s-a format în jurul fluviului miracol, el a asigurat resursele materiale ale existenței, a propulsat societatea spre noi aspirații.

Punctul de tensiune se evidențiază în sistemele religioase separate: credința în mai mulți zei și credința în Dumnezeul Unic – politeism și monoteism.

Această contradicție a avut impact, autoarea marchează evenimentele și constată, acut: lumina leagă părțile în lumea spirituală. Trăirea este marcată de un poem aparte, încărcat de suflet și miracol: „Să ne bucurăm de lumina/ care curge liberă,/ precum copilul care/ își lasă părul în vânt./ Dincolo de atingere. De formă și gând/ este liniștea și cântecul ei primordial” (p. 14 și Ultima copertă). Lumina este semnul punte între lumi. În fond, sunt acei oamenii care au credință, o credință care transcende realitatea imediată, cu formele complexe și nesigure. Este meritul autoarei de a reține esența și de a arăta taina porții.

Întâlnirea cu piramidele din Egipt îi atrage atenția asupra fiorului interior: ”Acela care știe să-și stăpânească inima sa, posedă împlinirea tuturor învățăturilor” (p. 15, Papirul Insinger, VIII, 3). La ieșirea din piramidă, Luminița Huniade reține:„… Marea piramidă, un locaș al luminii care face trecerea la dimensiuni superioare ale conștiinței” (p.16). Sunt prezentate cititorului obiectivele turistice vizitate, autoarea o face într-un limbaj curat, direct, sincer, emoționant. Există rădăcini care nu s-au stins în nisipul greu al timpurilor.

Descoperim în carte viața creștinilor în antichitatea târzie, oameni singuri, în pustiu, legați de Creator, au apărut mănăstirile ca loc de refugiu și rezistență spirituală. Căderea Imperiului Roman a dus la revitalizarea creștinismului în sistemul politic al vremii. Unii dintre ei, speriați de corupția din societate,  s-au retras din lume și au creat o civilizație aparte. Au dat un nou impuls relației om - Dumnezeu, arta creștină a avut de câștigat: icoane, cântece, povestiri cu tâlc, apariția copiilor după cărțile sacre, s-a cimentat doctrina creștină coptă etc. În paralel, au apărut și miturile care au atins mintea și inima oamenilor. Mituri cu bătaie lungă. S-a revitalizat vremea în care Iisus și Familia Sfântă au fost Egipt pentru a se împlini Scriptura. Temele majore ale creștinismului au căpătat putere și Egiptul a oferit doza de fascinație și bucurie.  Luminița Huniade notează: „Între mănăstire și peștera sfântului Paise este un coridor. Aici a trăit monahul în rugăciune. Se spune că l-a căutat Sfântul Efrem Sirul, care ar fi stat în acest locaș o săptămână. Înainte ca Efrem să intre în peștera lui Paise, a înfipt toiagul la intrare. La plecarea acestuia, toiagul a înfrunzit, a prins rădăcină și apoi s-a înălțat copac, care se află la intrarea în mănăstire. Vechimea acestuia este foarte mare și poartă numele de <<Copacul Sfântului Efrem Sirul>>”.

Legendele au făcut parte din istoria Egiptului, autoarea transmite explicațiile primite în timpul excursiei, una dintre ele se referă la cea a Creației, legată de Nut, cerul (p.72).   

De remarcat obiectivele vizitate, printre acestea se remarcă și Muzeul Egiptean din Cairo, obiectiv imens, cu multe artefacte recuperate de-a lungul timpului. Ele dovedesc bogăția istoriei vechi. Emoția este intensă, Luminița scrie un poem atins de fior: ”Fie ca așa cum Lumina Soarelui cunoașterii/ te-a dus spre orizonturile/ Adevărului, iubirii, păcii/ nesfârșite,/ Lumina Sa să fie revelată/ tuturor oamenilor./ Fie ca noi toți să ajungem/ la cunoașterea strălucirii divine,/ a păcii infinite, a armoniei și/ Înălțării” (p. 95). Explicațiile autoarei sunt edificatoare, ele reflectă viața în Egiptul antic, misterele, civilizația care fascinează prin taine și căutări infinite.

În altă parte, statuile comandate de Faraonul Amenhotep al III-lea în cinstea domniei sale, fascinează prin măreția transmisă de om privitorului, una dintre ele „fluieră”. Reținem: „Conform unei povești statuia din partea nordică emitea un sunet, de parcă fluiera. Oamenii vremurilor credeau că vor avea noroc dacă auzeau cântecul statuii, considerând că este plânsul lui Memnon. Sunetele ascuțite se datorau dilatării rocilor, dând astfel naștere legendei <<Colosului Cântărilor>>”.

Jurnalul de față ne prezintă și viața de azi din Egipt, modul cum egiptenii își apără și folosesc istoria ca pe un vehicul spre fascinație, obiceiuri legate de mâncăruri (ceapă, cereale, măsline, smochine, curmale etc.) cazare, ospitalitate, paza turiștilor (necesară în aceste vremuri complicate în care religiile separă oamenii). Istoria devine dinamică, vechile taine se multiplică și devin tot mai complexe și atrăgătoare. Timpul le conferă valoare, iar autoarea ține să sublinieze și să transmită emoția ei. Partea spirituală, evident, are importanță și dă valoare textului, îl înnobilează. Astfel, legenda lui Maat are un rol aparte în judecarea sufletelor, principiile de adevăr, echilibru, moralitate, justiție, revin în actualitate îndemnând omul de astăzi la mai multă responsabilitate față de viața sa. Conform legendei, pana acesteia se afla pe cântarul care cântărea inima defunctului, înainte de a fi primit în Regatul lui Osiris, în Paradis. Cântărirea inimii punea în evidență viața trăită a omului, realitatea vizibilă și invizibilă în care a ființat.

Sunt multe obiective vizitate: Biblioteca din Alexandria, Farul din Alexandria, Valea Regilor, mănăstiri legate de viața unor sfinți consacrați în istoria creștinismului, mormintele faraonilor, deșertul ca impuls spiritual, Canalul de Suez, Cairo – capitala cu punctele de atracție etc.

Cartea are o bibliografie care dă credibilitate textului și întărește susținerile. Sunt cărți de mare valoare care dau indicații legate de viața Părinților deșertului în Egiptul vechi (sec. al IV-lea), viața și activitatea faraonilor, date legate de istoria temelor, ideilor și credințelor religioase, despre bisericile Egiptului de pe vremea Familiei Sacre și până în prezent; cărți dedicate legendelor și miturilor care au făcut din acest loc o poartă spre o altă istorie, cumva pierdută, cumva regăsită, prin dreptul fiecăruia de a călători în lume. Lumea care ne așteaptă. Sunt enumerați istoricii și scriitorii care au reținut aceste comori, de la Ion Miclea la Mircea Eliade, la dr. George Hart sau Luis T. Melegar Valero etc. Printre ultimele obiective vizitate se află și mănăstirea Sfântului Sergius, este un semn subliminal transmis fiului ca moștenitor al valorilor spirituale.

Luminița Huniade și-a luat rolul în serios și a ne-a pus la dispoziție un jurnal de călătorie inițiatic prin vechile taine ale istoriei, alături de familia sa (Adrian, soțul; Sergiu, fiul) și alți iubitori de spiritualitate. Cartea este o reușită prin sinceritate, emoție, rigoare, seriozitate, toate atinse de o lumină „furată” din viața de zi cu zi a celor care au trăit la limita deșertului, alături de porțile luminii. Apare și tentația poeziei, la limita dintre liric și rugăciune, reflex al celor trăite intens în cele șapte zile. Un poem din carte redă mirajul: „Chiar dacă noi/ vedem dor Unghiuri,/ Întregul este în Tot/ și în Toate./ Privește mai adânc în inima ta/ Și mă vezi pe mine ” (Marea Piramidă, p.19).

 

Constantin Stancu

 

*Huniade, Luminița, Egiptul, o poartă spre infinit: impresii și trăiri dintr-un pelerinaj de șapte zile, 118 pagini, Timișoara: David Press Print, 2022. Colecția Jurnal de călătorii, prefața Adrian Huniade; concepția artistică a copertei și tehnoredactare: Daniela Florian și Loredana Bradea.

Text apărut în rev. Boema, nr. 159/2022. Red. Petre Rău