Fructul din fruct
Pentru un scriitor o carte publicată este un eveniment, un joc special în viață. S-au scris atâtea despre cărți, istoricii literari au consemnat unele aventuri în marele spectacol al comunicării.
Prima carte: Fructul din fruct – în Antologia „Argonauţii”, Timişoara: Editura Facla – 1988, redactor şef Eugen Dorcescu – debut…
Așa se putea publica în vremea aceea, erau plachete colective, redactorii de carte făceau tot ce se putea. Manuscrisele erau dactilografiate cu mașini de scris, manual. Cei fericiți aveau „dispozitivele” lor, poliția emitea un act care-ți permitea să folosești aceste mașini. Alții apelau la dactilografe. Și erau cele mai solicitate, mai ales de notari, avocați, scriitori, funcționari publici.
Am încercat de câteva ori la unele edituri, nu-mi amintesc numele lor.
Mama, o femeie inimoasă, a luat pachetul cu manuscrisul cărții și l-a expediat la Timișoara. Mi-a spus că are mână bună, orice floare punea în pământ primea viață și înflorea, se ținea pe rădăcini și își etala frumusețea și parfumul.
Manuscrisul a fost acceptat. Momentul în care a venit vestea a fost interesant. După ultimul examen la Facultatea de drept/ științe juridice din Cluj-Napoca (iulie 1988), am telefonat acasă. Cum nu aveam telefon, am telefonat la poetul Ionel Amăruței, mai descurcăreț. El urma să o anunțe pe soția Rodica că am trecut ultimul an de la facultate, eram cum se spune, jurist pe bune, cu acte în regulă.
Cu o voce tremurândă și fericit, poetul Amăriuței mi-a comunicat că am fost publicat la „Facla”, eu credeam că este vreo revistă. Nu era revistă, era editura… Am înțeles destul de greu mesajul, eram prea fericit pentru că reușisem să absolv facultatea. Nu a fost ușor, am intrat greu, vreo două zeci și cinci pe loc, lista inițială a fost de 80 persoane (unele puse pe acele locuri, conform istoriei vremii, o altă poveste). Am terminat facultatea vreo două zeci și opt de persoane. Eram mulțumit de situație. Abia când am vorbit cu soția, peste vreo oră, tot la același telefon, am înțeles că era debutul la editură. Nu am să uit vocea soției niciodată, clipa s-a încrustat în palimpsestul personal.
Placheta a primit o cronică favorabilă în revista „Luceafărul”. Am păstrat multă vreme acel număr, apoi l-am rătăcit prin multele mutări de domiciliu și reședință. Am păstrat doar talonul de la fondul literar…Și autorizația miliției pentru mașina de scris.
Atunci l-am cunoscut pe editorul Eugen Dorcescu, poet important, un om corect și vertical, dovadă opera sa. Întâlnirea din biroul său a rămas o amintire intensă. Am legat peste ani o prietenie cu acesta, una literară. Căldura sa, opera pe care a scris-o și mi-a comunicat-o generos, toate au marcat anii care au urmat.
Am scris despre cărțile sale cu bucurie. De fapt preluam o lecție de literatură pe viu. Placheta în format electronic Abisul de lângă noi (O călătorie iniţiatică alături de Eugen Dorcescu), mai, 2010, cronică, eseu despre opera poetului Eugen Dorcescu – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com, a rămas ca un reper în modul de a capta literatura. A fost ca în experiențele de la ora de fizică, de la școala generală, vasele comunicante erau în acțiune. Vremurile au tainele lor… Cărțile au rădăcini care comunică pe sub pământ…
În acea plachetă au mai publicat: Ionel Bota, Valentina Călușer, Victoria Milescu, Ioan Palici, Gheorghe Pruncuț, Emilian Roșculescu, Marcel Sămânță… Ultimul a fost Constantin Stancu, 21 de poeme…
Nu am făcut compromisuri, am iubit
poezia, Țara Hațegului, mirajul vremurilor, o parte din poeme le-am reluat în
antologia intitulată simbolic: Fructul
din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur) – Antologie 1988 – 2015, versuri,
Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2015. Peste vremuri lucrurile se legaseră,
de data aceasta poetul Daniel Corbu a avut amabilitatea să scoată la editura sa
o carte reper pentru mine. A publicat un ciclu de poeme și în revista „Feed
Back”, care apărea la Iași.
Poezia
lega zonele, provoca la fapte cu accente simbolice.
Constantin Stancu ©
Adevărat! Minunat! Vă mulțumesc pentru nobila noastră prietenie literară de multe și rodnice decenii.
RăspundețiȘtergere