EFIGIE
voi deveni o carte închisă
cine știe cine
mă va răsfoi în grabă
și plictis
necunoscându-mi alfabetul
pe tine te voi așeza pe o etajeră prăfuită
cu tomuri rare
iar înaintea plecării mele
te voi piti ca pe o
antichitate
pe
pagină fără semn
cum mi-au sosit zăpezile
te voi recompune din
foste fragmente
și din fulgii așternuți la ferestre
PRINTRE VÂRSTE
m-am petrecut prin toate vârstele
printre glorii străvezii
clipa și ora
mi-au fost fugă și pas poticnit
între atâtea ape
o corabie zveltă e doar
o-nchipuire
pe lângă luntrea mea de pescar
la țărm aproape
trupul mi s-a răsfirat
peste drumul
înșelător al luminii
cu potirul gol
am închinat la stele
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu