Istoria literară de mâine... Pagini de Ion Pachia-Tatomirescu

 

Istoria literară de mâine, pagini cu energie radiantă din cuvânt

 

(Ion Pachia-Tatomirescu, Pagini de istorie literară valahă de mâine, vol. I-II-III, Timişoara: Editura Waldpress, 2015)

 

 

Ion Pachia-Tatomirescu are curajul să ne propună o vizitare a literaturii române dintr-o altă perspectivă decât cea uzitată de cronicari vremurilor, dându-se înapoi în moarte pentru a avea perspectivă şi viziune. Poet, scriitor incomod şi cu multă imaginaţie, mereu ancorat în valul din partea dreaptă a corăbiei cu scribi, lasă pentru distinsul receptor, o istorie dinamică a literaturii române. E pentru viitor, prezentul, prin oamenii săi, e preocupat cu altceva... Autorul valah a muncit mult la această carte, monumentală în felul ei, destinată profesioniştilor, iubitorilor de literatură, scriitorilor preocupaţi de fenomen, pasionaţilor de artă, distinsului receptor (cum îl numeşte pe cititor), erudiţilor. Volumele pot foarte bine să stea la dispoziţia istoricului serios, de serviciu, pentru a înţelege ce se poate petrece cu poporul român aşezat în Valahia cea pusă sub curcubeu. Operele scriitorilor reflectă viaţa oamenilor, datele sunt pertinente, stările profunde. Acolo unde nu ajunge sociologul, psihologul, magistratul, preotul şi funcţionarul public, ajunge scriitorul, face semne cu mâna şi zice: am fost şi noi aici, am învins!

Ion Pachia-Tatomirescu priveşte fenomenul în dinamica lui, ceva viu, împins de vânturile istoriei, în echilibru cu lumea, cu Dumnezeu şi cu artistul ca personaj de excepţie în faptele românilor. Volumele au un index în care sunt prezentaţi scriitorii, artiştii români şi străini, cei dinamici prin opere, cei care au influenţat opere, cei care au aclamat învingătorul şi care au plâns pe umerii învinsului. Lista e lungă, semn că istoricul a dat atenţie fiecărui scriitor care a ieşit în perimetrul literaturii, care a avut ceva de zis. Responsabilitatea autorului este cu atât mai mare cu cât a redactat monografia imensă într-un stil academic ireproşabil, răspunzând astfel unor întrebări care se pun în dosul draperiilor: literatura este importantă!

Probabil că istoria aceasta va isca multe discuţii, poate va fi lăsată abandonată de specialişti, tăcerea fiind forma perfectă de a omorî ceva viu şi real. Sau poate nu va fi aşa, dar viitorul va avea alte reguli, interesele personale, spiritul de echipă, limitele acceptate prin cutumă, proiectele editurilor, criticii cu detentă, istoricii prinşi între mandibulele istoriei recente, vor trece, va fi nevoie de armonie şi echilibru într-o Europă a europenilor, de o Românie puternică inclusiv cultural. Cultura va face diferenţele. Literatura va demonstra ceea ce este de demonstrat, viitorul va fi altfel, platforma de beton armat se va schimba cu spinarea peştelui cel mare care l-a înghiţit de Iona şi peisajul va fi altul.

Spre deosebire de istoria literară „oficială”, distinsul receptor va înţelege de ce, Ion Pachia-Tatomirescu a deschis orizontul de analiză, a stabilit câteva direcţii, a depăşit limitele şi s-a pliat pe unda albastră a timpului. Deschizând frontierele, viitorul va arta altfel.

Ion Pachia-Tatomirescu porneşte de la o viziune a unui curent necesar în modernitate: paradoxismul, reacţie la paradoxurile sociale de tot felul, reacţie la limite puse şi autoimpuse în istorie. Cad şabloanele, cad măştile. Sunt paradoxuri esenţiale pentru umanitate, ele vin din necesitatea rezolvării problemelor de fiecare zi. Miturile sunt dinamice, afectează istoria literară oficială şi dinamizează artistul. Istoricul a avut tactul de a face diferenţa dintre semnificant şi semnificat, a redus tensiunile, cuvântul a fost pus la locul lui în codul genetic al literaturii. Limitele au dus la necuvânt, la antimaterie, la starea nedefinită a operei literare în câmpul gravitaţional al creaţiei în mişcarea de din  naştere. Depăşirea limitelor a declanşat o nouă geografie literară, necesară în evoluţia istorică, universalitatea se întrepătrunde cu valorile „republicii” valahe. Logosul ridică nivelul de maturitate al operei scrise şi citite, prinsă pe orice fel de suport, fie hârtie, fie electronic. Limba maternă ne duce în patria noastră de logos, nu de vorbe. Scriitor şi el, Ion Pachia-Tatomirescu pune în evidenţă sfera de cunoaştere poetică şi de cunoaştere artistică: universul, cu macrocosmos şi microcosmos; este aria de desfăşurare a personajului literar cu frac şi papion, având în mâna dreaptă un şoim sugrumat. Abordarea se face în limitele fără de limite, literatura de la origini până la data scrierii istoriei, stilurile se întrepătrund şi se completează. Tangajul între versul liber şi poezia cu formă fixă se rezolvă prin întoarcerea la esenţe, dinamica este întru catharsis. Cunoaşterea metaforică se dezlănţuie sub impulsul cunoaşterii ştiinţifice. Opera de artă este expresia unui orgasm abisal al materiei înflorite din cuvinte.  Sunt doar câteva direcţii abordate, analizate, cenzurate la modul sublim, şi turnate în texte pentru generaţiile care vin şi cele care mai acceptă paradoxul literar ca expiere şi energie specială.

Au mai rămas platouri literare neanalizate de Ion Pachia-Tatomirescu, demersul ar fi trebuit să fie realizat de un colectiv, dacă ar fi existat un interes serios. Istoricul, însă, şi-a făcut datoria, a depăşit marginea de aur a literaturii prin resurse proprii. Probabil, cartea va fi premiată şi dacă nu - un zâmbet auriu dintr-un aprilie luminos! În aprilie sărbătorim Învierea...

Mai putem indica spre bucuria cu energia radiantă din cuvânt, spre graţioase ninsori, limbajul piramidelor sub fulgere albastre, rugăciunea poetului pentru înflorirea livezii, spre azurul seminţei, spre Golgota scribului, enigmele regatului ascuns, universul dintr-un vers, labirintul cosmic, înfloritorul praf galactic, fereastra înaltă a poeziei sau timpul din ramă, de la galaxia de uraniu la rugăciuni, cuvintele înflorind.

Paradoxul îl putem defini ca acel fenomen unic şi divin prin care viitorul determină trecutul, modelând prezentul, după cum ne relevă profeţii (mari şi mici) de multă vreme.

Ion Pachia-Tatomirescu afirmă: profesionistul este în arenă şi profanul face jocul şi arbitrează. Am putea reţine de la poetul şi istoricul literar: „Sintagma – des vehiculată – poezie tânără atrage după sine şi cea de poezie bătrână; ori poezia este starea de aur a Spiritului / Logosului, este stratul de ozon protector al planetei-suflet împotriva radiaţiilor ucigaşe; ori ozon tânăr, ozon bătrân nu există. Nu există decât Poezie” (p.528-529, Vol. II).

Ion Pachia-Tatomirescu a răspuns la multe întrebări în cartea sa, direct sau indirect, cu tact sau abrupt,  la final ne va ridica spre salut o mână cu şapte degete ca cea din Autoportret cu şapte degete, de Chagall, (p. 523, Vol. II).

 

 

A consemnat Constantin Stancu

Foto: Ion Pachia-Tatomirescu

          

Adrian Botez: Criză energetică... Un poem despre energiile pierdute ale lumii

 

CRIZĂ ENERGETICĂ

 

Extras din ”ORDINUL GUVERNULUI MONDIAL”, nr. 666 :

”De la Miezul Nopții, li se interzice LICURICILOR să mai lumineze, prin Iarba Poienilor, ca și aiurea.

Dacă tot se-ncăpățânează s-o facă, în continuare – atunci, să se branșeze la INEXISTENTELE BATERII EOLIENE”.      

...Când li s-a comunicat ”ORDINUL GUVERNULUI MONDIAL”, nr. 666” – LICURICII s-au preschimbat, pe loc, în...CUCU-VĂI !

Prof. dr. Adrian Botez

***

Uită-l pe cel de ieri. Fii cel de mâine... Un poem inedit de Eugen Evu

 

Acum

 

Uită-l pe cel de ieri.

Fii cel de mâine.

De neuitat este

Ceea ce arde a fi

Se extrage esenţa

Sâmburii sunt şi

Înghiţiţi de transsubstanţă.

 

Ni s-au smuls dăruirile

Hipnoză pe fluturii visului

Spini care scriu semiotica

Înfloririi.

 

Lasă-i tainei

Rădăcinile libere-

Recoltează la vârf

Simetriile .

 

 

Uită-l pe cel de ieri

Fii cel de mâine.

Eugen Evu ©

Poem de pe discheta roz, 2007

 

Revista „Actualitatea literară”, nr. 119/2022. Semnal, sumar, literatura în lunile iulie - august 2022. Sub semnul lecturii cu Nicolae Silade

 

O scară de lumină pe Pământ...

 

O scară pe Pământ

 

 

Iar într-o clipă de pelin

Iisuse drag, spre Tine vin;

Şi într-o sfântă clipă din zi

În cerul Tău, vom fi, voi fi...

 

Lumină va fi acolo, pe munţi,

Cu prieteni tot mai cărunţi,

Fi-va sfânt tot ceea ce-i sfânt,

O scară de lumină pe Pământ...

 

Ne întoarcem la rădăcini,

Ne facem zilele grădini,

Locuind uşor în ființă -

Şi-n psalm viu, de biruinţă...

 

Iar când vremea s-o-mplini,

Al Lui să fiu, să fii...

Iubirea va ninge de sus,

Prin aurit har a lui Iisus...

C Stancu ©

GEORGE REMETE - IISUS HRISTOS, IUBIREA TRĂDATĂ. București: Editura Paideia, 2019-2020, 3 volume. DUMNEZEU TRĂDAT; SIGURUL DUMNEZEU; SINGURUL PRIETEN... Semnal, semn, iubirea...

 

Revista „Vatra veche”, nr. 8/2022. Sumar, semnal, redacția, semne în timp, literatura și frumosul...

 

Revista Vatra veche 8/2022

Număr ilustrat cu lucrări de Sorin Bârgăoan

În sumar:

Vatra veche dialog cu Christian W. Schenk, de Cristian Ovidiu Dincă/3

Semn. Recurs la Eminescu: rușii, de Aurel Buzincu/6

Spațiul mistic al mării eminesciene, de Valeria Bilț/7

Dicționar esențial (Zenovie Cârlugea), de Florian Copcea/9

Mihai Cimpoi – 80. Mihai Cimpoi și sinteza eminescologiei, de Theodor Codreanu/11

N. Steinhardt – 110 ani de la naștere, de Veronica Pavel Lerner/14

N. Steinhardt – de la „Monologul polifonic” la dialogul polifonic, de Nicolae Băciuț/15

Ecouri. Între lumi – Convorbiri cu Nicolae Steinhardt (Nicolae Băciuț), de Valeriu Tănasă/17

Aniversări. Centenar Marin Preda, de Dumitru Hurubă/18

Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/19

Vatra veche dialog cu Zeno Fodor, de Tamara Constantinescu/20

Miezul unui ev aprins. Bălcescu, de Aurel Buzincu/22

Diacul, poem de Eugen Dorcescu/23

Componenta artistică a personalității lui Garabet Ibrăileanu, de George Petrovai/24

Eugène Ionesco – Teatrul ocultat, de Darie Ducan/27

Cartea zilelor noastre. Un tandem malefic (Amy Knight), de Adrian Simeanu/29

Conflicte morale în literautura română, de Carmen-Gabriela Pană/30

Memorialistică. „Caietul albastru” al lui Nicolae Balotă, de Dorin Nădrău/32

Cronica literară. Poemele apocalipsei (Răzvan Ducan), de Nicolae Suciu/33

,,Trimbulind cu Nichita” (Răzvan Ducan), de Melania Cuc/35

Suburbiile fricii (Gheorghe Vidican), de Mihai Posada/36

Foșnetul paradiziac al arțarului (Victor Albu), de Horia Ion Groza/37

Avatarurile vieții la întâmplare (Sorin Grecu), de Nicolae Suciu/39

Mitologia incantatorie a sentimentelor (Maria Mona Vâlceanu), de Aureliu Goci/42

Planeta de acasă (Victoria Milescu), de Elisa Roha/42

Despre dramă și izbăvire (Marilena Apostu), de Mihai Posada/44

Aripi frânte, de Mircea Daroși/44

Ghemul ischemic (Ioan Cioba), de Melania Cuc/46

Calea norilor albi (Elena-Maria Cernăianu), de A.I.Brumaru/47

Universul durerii și lumile accesibile (Remus Valeriu Giorgioni), de Constantin Stancu/48

Confesiuni despre… ieri! (Ilie Șandru), de Doina Bălțat/49

Ostatic în propria țară (Ion Iovcev), de Nicholas Dima/52

Calvarul cultului greco-latin (Ioan Ploscaru), de Geo Constantinescu/54

Dincolo de aparențe (Cristina-Rodica Mazâlu), de Ioan Marcoș/55

Poeme de Ion Horia Groza/57

Un roman despre viaţă şi moarte (Tatiana Țibuleac), de Mircea M. Pop/58

In memoriam Vasile Tărâțeanu, de Livia Ciuoercă/59

Drag frate Vasile, de Nicolae Băciuț/59

Poeme de Ștefania Oproescu și Valeria Bilț/60

Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/61

Ioan Lupaş – 55 de ani de la trecerea în eternitate, de Florin Bengean/62

Legende române/Evocări istorice (personalități și momente) strânse cu grijă, pentru posteritate, de V. A. Urechia, de Cristina-Rodica Mazâlu/63

Convorbiri duhovniceşti cu Î.P.S. Ioan, de Luminiţa Cornea/65

Curier. Hugo – Regele romantismului, de Alex Măroiu/67

Părintele „Abenomics”, un patriot și un lider mondial, a încetat din viață, de Radu Șerban/72

Vară acum, de Maria Cecilia Nicu/73

Ochean întors. Febra occidentală a războiului, de Silvia Urdea/74

Asterisc. Între două lumi (Elena Buică), de David Kimel/

Protocoalele de la Toronto, de Eugen Mera/79

Plastica. Sorin Mihai Bârgăoan, de Elisabeta Boțan/80

Aroma timpului trecut, de Delia Ioana Leizeriuc/80

Scena. A fost odată un teatru, de Simona Mihuțiu/81

Literatură și film. Mielul lui Tharlo, de Alexandru Jurcan/82

Eveniment cultural. Coande, de Adrian Simeanu/82

Poeme de Vasile dan Marchiș/82

Trasoare oablke, cu gloanțe oarbe. Catrene fumigene, de Nicolae Mătcaş/83

Lumea lui Larco, de Vasile Larco/85

De la un clasic citire. Constantin Zgripcea/85

Curier. De la Vatra veche la Vatra nouă/86

Panoramic cultural 2022, foto-reportaj/87

Nu e decât un nor, poem de Nicolae Băciuț/88

*

 

Între hotarele cuvântului...

 

MIRACULOASA  POFTĂ

 

 

 

încă mă rotesc amăgitor  

        între hotarele cuvântului

ispitit de profunzimi

        deși nu bănuiesc de unde-mi vine

        această miraculoasă poftă

        și cât e de fără sfârșit drumul

        când abia mi se-ntâmplă pe-aici

        jocul de-a vântul prin frunzișul pădurii

 

 

Sârbu Aurelian

Cântec pentru Țara de Sus... În Univers e frig...

 

Cântec pentru Țară

 

Rodnică şi multă lumină

Într-o ţară promisă, deplină,

 

Creşte cântul, creşte cuvântul,

Se umple de astre Pământul...

 

Scriptura vesteşte veşnicia,

Iisus a învins pustiul, pustia...

 

Gloria Lui luminează dimineaţa,

E calea, adevărul, iubirea, e viaţa...

 

O nouă eră, un nou an, alt anotimp,

Păcatul crud căzând afară din timp...

 

Erori și erori mereu, fără număr

Ivesc pentru noi o cruce pe umăr...

 

Şi tăceri, și umbre mari pe zid,

În Univers, în veac, Tată, e frig...

 

Dar cu Tine creşte iarba, pomul,

Cu Iisus, omule, biruie şi omul...

 

Doar cu dragoste creşte Cuvântul,

Cu Tine, Tată, ninge şi gândul...

C Stancu ©

Foto: Țara Hațegului - dimineața, Dealul Viilor

 

 

CONCURS DE CREAȚIE LITERARĂ „Nicolae Velea” - 2022. Regulament, condiții, date de contact, organizatori

 

Revista „Arena literară”, nr. 26/2022. Sumar, semnal, redacția, raftul de cărți

 

Cornel Udrea, Știința umorului... Poftă bună la umor... - Eroii lui Cornel Udrea sunt parlamentarii, controlorul de autobuz, lucrătorii forestieri, plutonierul major, chiar şi omul de litere, alţii. Desigur că lista este deschisă deoarece volumul începe “ pe bune “ cu această vorbă: „Cuget? Exist?” Asta este întrebarea, dacă mai raţionăm într-o lume a falselor valori, dacă mai există puncte de sprijin ? Se pare că „poate” ... de vreme ce mai facem „pipi la perete”, iar capra are „trei nurori” -

 

ŞTIINŢA UMORULUI

 

In tranziţia tranziţiei, se mai şi zâmbeşte. Iată, Editura  CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, Cluj, 2000 - ne oferă volumul de proză umoristică PRIVIGHETOAREA CIOCUŞĂ scris de Cornel Udrea, cunoscut umorist din Transilvania şi nu numai. Nu comentez titlul, doar cuvântul privighetoare, care vine de la a priveghea în lanul de ştiri...  

             Volumul încearcă şi reuşeşte să se opună valului de superficialitate şi dulce ruină în care a căzut  umorul românesc, ros de cariul  Pro TV-ist,  Antenist şi TV Number One. Umorul este o ştiinţă, altfel de ce o astfel de editură s-ar încumeta să abordeze studiul despre căderea râsului la români, ca despre căderea preţului la slănină. De aceea trebuie să ne aplecăm cu studiu asupra zâmbetului de bună credinţă, si redescoperim legile normale ale umorului, pentru a putea privi normal valorile societăţii româneşti.

            Principala atenţie a scriitorului este îndreptată asupra căderii valorilor umane. Valorile se schimbă pentru că mediocrii nu doresc să fie schimbate, ei au pus mâna pe putere şi nu au altă şansă. Valorile i-ar dărâma. Este eternul scenariu, care ne macină în mod democratic, dictatorial sau securistico - polieţenesc. Ne învârtim în cerc şi oamenii de valoare o ştiu, iar cei mediocrii o ştiu şi mai bine şi întreţin această lege pentru a putea  „supravieţui” şi a demonstra că „Nimic nu este mai presus de lege”… şi aşa este Nimicul este mai presus de orice...

Evident că autorul este conştient de ţinta sa, de efectele scrierilor sale şi sfârşeşte, dar de fapt începe, prin a-şi scrie testamentul, adică de a da în primire.

Testamentul  este scris cu umor, scriitorul nu a participat la concursul coral organizat de măgari chiar de la începuturile cărţii, a stat şi a scris cu umor despre toate acestea. Testamentul se încheie cu o concluzie: „3. De pe acum vă doresc tuturor să vă intre minţile în cap şi să vă maturizaţi cât mai aveţi vreme”.  Se pare că falsele valori ne vor cotropi şi ne vor devora. Ele au vreme ... Sau vremea ţine cu ele...

            Eroii lui Cornel Udrea sunt parlamentarii, controlorul de autobuz, lucrătorii forestieri, plutonierul major, chiar şi omul de litere, alţii. Desigur că lista este deschisă deoarece volumul începe “ pe bune “ cu această vorbă: „Cuget? Exist?” Asta este întrebarea, dacă mai raţionăm într-o lume a falselor valori, dacă mai există puncte de sprijin ? Se pare că „poate” ...  de vreme ce mai facem „pipi la perete”, iar capra are  „trei nurori”.

            Un atac virulent al autorului este împotriva celor care renunţă la cultură. Degradarea morală îşi are originile în lipsa de cultură: „Eliade este incomplet: nimic despre Banca Religiilor...”, dar nu numai...

            Politicianul este personajul  preferat al autorului, politicianul este stăruitor, ajunge în politică la bătrâneţe, când puterile sunt duse, este senil, adică nu se opune la nimic, nu mai are putere împotriva tinereţii inculturii, care rămâne veşnic în putere, se sprijină pe minciună, pe furt, pe manipulare...

            Interesant este „Tratatul de visologie”, „Capitolul  4” unde se pare că realitatea a devenit un vis urât?  Aici întâlnim diferite variante ale visului nostru comun la români: „Stomatolog cu pikamerul  la uşă”, „Ajutaţi soţia, în somn , la pus zacusca”,  „Pitic mâncând pâine cu magiun”, „Haiduc cu nădragii în vine”,  „Porc cu ochii albaştri” etc. ...şi ce aflăm: „Cred cu sfinţenie în ateism”, „Eu zic să aderăm la NATO, dar să nu intrăm”...

Capacitatea de a tălmăci visele vine simplu, dacă ai norocul să cazi în cuva maşinii de spălat, ca accident de fiecare zi. Cum trebuie să visăm: „Patul trebuie să fie orientat spre Vest, fiindcă de la Est ne-au venit destule insomnii... perna să nu fie nici moale, nici tare, să fie curăţ. Contează foarte mult ca ţurloaiele să ne fie tot timpul sub plapumă, astfel, la fiecare coşmărel, avem tendinţa de a da din copite şi de a ne dezveli. Contactul cu aerul rece ne va trezi şi este ştiut că un vis întrerupt e ca şi nevisat. De exemplu, visul că după revoluţiune lucrurile o să meargă bine...” etc.

            Cartea lui Cornel Udrea trebuie citită, umorul se degustă şi se savurează mâncând, sau visând...  

Prin umorul său Cornel Udrea ne oferă un fel de protecţie socială specială, acolo unde nimic nu ni se va oferit, pentru că a venit vremea să ne întrebăm cât va costa mersul pe jos, acum după scumpirea biletului de tren, a biletului de autobuz. Am aflat ce înseamnă protecţia socială: „Protecţia socială românească are scopul de a-i apăra pe cei foarte bogaţi de ura celor bogaţi”.  

Să avem încredere în ştiinţa umorului, Cornel Udrea se opune ca primar să devină           Garcea, tipul care te bate până râzi şi la care se aplaudă din comandă. Vă previn, Cornel Udrea nu a comandat nici un „aplau – dac” de aceea rămâne patriot în ţara umorului...

Dar românul are ţi calităţi: „Românul tace şi face: ECONOMIA SUBTERANĂ”...  Şi să avem încredere în justiţie: „Tribunalul din Haga dă dovadă de umanism, prin câteva achitări ! A achitat taxele la gaz, lumină şi parcare pe 1999”; iar acum am trecut de 2000... 

                                   Constantin Stancu ©

Poveste neterminată... Port pantofii săi...

 

Poveste neterminată

 

 

Seamăn cu celălalt tot mai mult, îmbătrânesc și

port chipul său și pantofii săi!

 

Sunt o copie destul de reușită atât timp cât

pot sta sub soarele acesta ca o umbrelă.

 

Am depus efortul de a fi omul care s-a rupt

din trupul femeii anonime, acum sunt învins,

seamăn tot mai mult cu el: folosesc aceleași cuvinte,

m-am îndrăgostit de aceeași femeie frumoasă,

iar lucrurile flămânde s-au deprins cu numele meu.

 

Nu am unde să mă scund, poate în narațiunile mele,

dar și acestea au fost spuse, pentru unele dintre ele

au murit cei mai buni poeți, cei mai buni soldați,

cei mai buni profeți, cei mai frumoși absenți…

C Stancu ©

Eugen Dorcescu: PSALM... Îmbătrânesc zi de zi...

 Psalm din vol. Eugen Dorcescu, Aproapele. 111 psalmi și alte poeme (2022).