Poveste neterminată
Seamăn cu celălalt tot mai mult, îmbătrânesc și
port chipul său și pantofii săi!
Sunt o copie destul de reușită atât timp cât
pot sta sub soarele acesta ca o umbrelă.
Am depus efortul de a fi omul care s-a rupt
din trupul femeii anonime, acum sunt învins,
seamăn tot mai mult cu el: folosesc aceleași cuvinte,
m-am îndrăgostit de aceeași femeie frumoasă,
iar lucrurile flămânde s-au deprins cu numele meu.
Nu am unde să mă scund, poate în narațiunile mele,
dar și acestea au fost spuse, pentru unele dintre ele
au murit cei mai buni poeți, cei mai buni soldați,
cei mai buni profeți, cei mai frumoși absenți…
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu