Dumitru Hurubă, PROZE CONVERSATIVE, Editura Vatra veche, 2025. Semnal, semne

 

Am înţeles de la Dumitru Hurubă un lucru simplu, dacă priveşti la televizor ai acces la marile idei literare şi intri la idei în ceea ce priveşte lumea. Avea câte un catren pentru fiecare, iar personajele sale aveau idei trăsnite, erau originale pentru că abia au intrat în democraţie şi se bucurau de libertatea de a ieşi pe balcon și la plajă. El a ştiut să dea nume personajelor sale, era un fel de preot mai democrat şi apoi îşi cerea scuze că s-au cunoscut.

Cărțile sale, destul de numeroase, cuprind romane cu tentă umoristică și morală, texte despre marile personalități ale culturii și literaturii, note de lectură asupra numeroase cărți pe care le-a citit, iubit, urât, reluat. A dat un tablou destul de bogat despre literatura din județul Hunedoara, despre cărțile publicate în ultimii patruzeci-cincizeci de ani. Știe multe, ascunde multe după câte o glumă.

Despre politicienii, o profesie la modă, fără a fi inclusă în clasificarea oficială la Ministerul Muncii:

Latră ziua, latră seara,

Poate latră și în vis…

Nemaisuportând povara,

Dumnezeu s-a… sinucis (Politicienii, p. 204, în Skepsis - 2017).

Dar Mitică şi-a pregătit cu nonşalanţă şi tristeţe dosarul său de cadre, o autobiografie de umorist.

Iată ce scrie Mitică despre sine:

„În continuare, precum orice bun şi brav român, am început să scriu versuri. Constatând, însă, în scurtă vreme, că numărul poeţilor depăşea cu mult populaţia ţării, m-am transferat la Departamentul Proză satirico-umoristică unde mai erau câteva locuri libere la Compartimentul „Umor Negru”. La concursul organizat am participat singur clasându-mă al doilea cu coroniţă de scai. Pentru primul loc se punea coroniţa de spini …”.

Note C Stancu ©

Revista „Vatra veche”, nr. 11/2025. Semnal, sumar, cultura sub aripa timpurilor cu Nicolae Băciuț

 

Doina Bălțat, Bucuria lecturii (comentarii literare), Editura Karina, 2025. Semnal, semne

 

LUMINA NEVĂZUTĂ... Aurelian Sârbu și rădăcinile cuvintelor

 

LUMINA  NEVĂZUTĂ

 

mă  ispitesc

       rădăcinile cuvintelor

       încrengăturile lor bătrâne

       clocotind în adâncu-mi -

       liniștea luminilor de jos

       spre lumina nevăzută

 

vocea îmi sună tot mai stins

surd abia mă aud vorbindu-mi

 

nimeni nu însoțește un trup abandonat

departe într-o goană incertă

 

Aurelian Sârbu

 

 

 

Dumitru Hurubă - Povești simple: IUBIRI DE IPOCRIȚI... Avem în Dumitru Hurubă un umorist de cursă lungă, aplicat, atent la fenomenul social, ancorat într-un realism atroce, la marginea viitorului sperat

 

IUBIRI DE IPOCRIȚI, 

O ANTOLOGIE DE UMOR ȘI REALISM ATROCE

 

 

O temă des abordată în literatura prezentului este iubirea. Poezie, proză, proză scurtă, toate genurile atacă această temă. Este mereu la modă, este căutată și bine… criticată prin premiile acordate la diferitele evenimente culturale.

Dumitru Hurubă, umorist în cetate, vizează fenomenul social din alt punct de vedere, al umoristului care spune lucrurile pe nume. În cartea Iubiri de ipocriți – antologie de proză scurtă -, apărută la Editura Limes în anul 2019, cititorul va putea înțelege că iubirea este o haină pe măsura tuturor, inclusiv a ipocriților. Oamenilor le place să arate altfel de cum sunt, își pun masca potrivită pentru comunitate, joacă teatru, au masca fățarnicului care-i apără de pandemia înțelepciunii, atât de rară în societate. Haina iubirii este, cu atât mai mult, prețioasă, aparent respectată…

Autorul a adunat mai multe texte de referință din cărțile sale, a alcătuit această antologie cu atenție. A lăsat câteva tablouri speciale, în care societatea se poate vedea cu multă libertate și detașare, el ne oferă perspectiva din unghiul incomod al moralistului bine temeperat. Acțiunea personajelor se petrece în mediul citadin, în călătorii, la diferite evenimente, cu ocazia sărbătorilor. Lumea are scenariul ei, autorul nu intervine, convins că actorii știu să-și joace rolul, să improvizeze pe o temă dată: iubirea de conjunctură. Umoristul consemnează faptele, intră și el în rol pe ici pe acolo, convins că personajele se simt bine alături de scriitor, care și el, iată, are rolul său. Iubirea nu iartă pe nimeni… Scenele se petrec într-un apartament, la un vernisaj, cu ocazia vizitei unchiului Garibaldi, în autobuz, la cabinetul unei doctorițe cu magnet, într-o multinațională, la un hotel, pe o canapea, la… casa de nebuni etc.

Personajele știu să vorbească în public, folosesc cuvintele pentru a-și ascunde instinctele, preferințele, viclenia. Cuvintele sunt arme împotriva celuilalt, arme subtile, bazate pe un limbaj format din mai multe limbaje mișcate. Cuvinte din altă limbă poluează limba română, o impregnează cu sare și piper, vagi urme de cultură marchează ideile, dialogul are loc într-o zonă a libertinajului absolut. Cenzura a căzut, autocenzura și mai mult.  În fond, e libertate la liber… Se permite orice, epocile istorice se amestecă, culturile sunt ingrediente necesare pentru cetățeanul obișnuit. Se armonizează realitatea cu ironia dulce, cu sentimentalismul de ocazie, într-o telenovelă bine articulată, mai ceva ca-n serialele turcești. Oamenii nu imită, deja au intrat în pielea personajelor de la televizor. O cultură de tarabă, mereu la ofertă. Absurdul devine acceptabil, el se pliază de umor, pe satiră, pe limbaj licențios. Oamenii au stil, devin personajele închipuite care se avântă într-o realitate crudă. Totul este o scenă deschisă spre această lume, cititorul poate recunoaște vremurile, tipurile, chipurile, măștile. Avem un jurnal ținut cu lejeritate de scriitor, acestea sunt faptele concetățenilor de la parter, de la etaj, din balcon, din cartier… Un zâmbet pentru fiecare, acesta este premiul acordat de autor.

Iată punctul culminat… După înmormântare, preotul grijuliu se duce la văduvă, îi oferă mângâiere și încurajare în stilul său, departe de ritual. Este autorul altui ritual:

„-Doamna doctor, dacă nu este cu supărare, îmi dați voie să-mi dau puțin haina jos, că mor de cald…

Nu-i scăpase privire lui discret-pofticioasă aruncată în câteva rânduri spre șoldurile ei, ceea ce o scosese până la urmă din sărite, așa că zise cu voce ușor asprită:

-Părinte, din partea mea puteți să vă dezbrăcați de tot, înțelegeți? Sunteți față bisericească, iar eu… Vreau să vă spun că eu nu sunt decât o biată oaie rătăcită de turmă, ci și cam căpiată – înțelegeți? Uite, mă dezbrac și eu și, dacă vă convine la nudul meu, ne dăm la o păcătoșenie, de nu vă mai spală în fața lui Dumnezeu inclusiv toată apa Iordanului…” (După înmormântare…, p. 16).

Doamna doctor, personajul din text, pune concluzia: Trecem peste cele sfinte și zămislim un pruncuț frumos ca văduva și credincios ca preotul de serviciu…

Ca de obicei, personajele folosesc cuvinte străine și înstrăinate de cultura română, dau impresia unei educații solide, serioase, după moda tranziției: sorry, Okei, thank you, science fiction, sandviciul, smurdul…Dicționarul este forțat până la limita supremă, cuvinte dau în clocot…

Dumitru Hurubă are și un moto din S. Freud: „Puteți râde liniștiți, că nu e vorba despre dumneavoastră!” (p. 101).

Personajele muncesc în multinațională, e la modă, sunt pe val, au locul de muncă, aparent, asigurat, respectiv: „Smak-Smak”, sau „Multinaționala S.R.L.”. Persoanele juridice au nume ciudate, de un realism crunt: Spitalul de Psihiatrie Practică, Hotelul „Omega”, Autobuz „DAF” etc.

Despre viața de familie, umoristul are puncte de vedere bine conturate, personajele se exprimă clar:

„Cu nevastă-mea ne certăm destul de rar, iar când o facem nu cred că știe mai mult de un sfert din populația cartierului. Pentru că nevasta-mea iese pe balcon și începe să țipe:

-Asasinule! Săriți, oameni buni, că mă omoară…!

Aceasta în timp ce eu o încurajez:

-Mai cu viață, dragă, mai cu viață, că nu te crede nimeni…” (Vizita unchiului Garibaldi, p. 56).

Concluzi bărbatului: Femeia este un rău necesar la casa omului, mai ales când ai poftă de o ceartă fără motiv…

Schițele, de un realism crud, acid, atinse de fiorul umorului, se citesc cu interes, lumea are un alt chip după ce ipocriții reușesc să se „iubească” pe balcon sau în sala de operație… O societate în mișcare, pătrunsă de un „clar-obscur luminos”, ca să zicem așa, cu tâlc și aventuri neprevăzute în dicționarele la modă…

La finalul cărții, avem câteva referințe critice semnate de Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieș, Florentina Hojbotă, Dan Culcer, Valentin Silvestru, Iulia Argint…

Mircea Mihăieș notează: „Originalitatea lui Dumitru Hurubă constă în talentul de a fi creat un echivalent de hârtie al bătrânilor cârcotași din „muppets”-ii de altă dată” (p.215).  

Textele ne reamintesc de proza lui Dumitru Hurubă: BIROUL DUȘILOR DE ACASĂ (2013); FILIALA CASEI DE NEBUNI (2014); SPONDILOZA LA ȘARPELE CU CLOPOȚEI (2015); ARANKA-NENI, SAU CANAPEAU CU SCÂRȚ (2012)…

Avem în Dumitru Hurubă un umorist de cursă lungă, aplicat, atent la fenomenul social, ancorat într-un realism atroce, la marginea viitorului sperat. El și-a luat rolul în serios, observator atent în Agenția Dușilor cu Pluta, agenție înființată de scriitor, alături de Rezervația de Zăpăciți în Tranziție, fenomene sociale coagulate în cărțile scrise, trăite, durute…

O mărturie în timp despre istoria măruntă de acum, care se profilează peste istoria mare a lumilor în mișcare…

 

 

Constantin Stancu

 

*Dumitru Hurubă, Iubiri de ipocriți, antologie de proză scurtă, 220 pagini, Florești, județul Cluj:  Editura Limes, 2019.

POVEȘTI DE CRĂCIUN, antologie gândită de Menunț Maximinian, Editura Charmides, Bistrița, 2025

 Proiectul editorial Poveştile Bistriţei este realizat sub egida Primăriei municipiului Bistriţa

Volum editat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa‑Năsăud în parteneriat cu Centrul Cultural Municipal George Coşbuc Bistriţa

Proiect cofinanţat din bugetul local al municipiului Bistriţa pe anul 2025

Coordonator proiect: Gabriela Ciornei

Pe la ferestre luminate poposesc copiii cu colindul

 

 

În existenţa fiecăruia dintre noi sunt locuri speciale, cu rezonanţă

aparte, care determină uneori vibraţii profunde, atitudini spontane,

reverii, nostalgii... Povestea care ţine de un anumit spirit al locurilor

ce ne marchează viaţa, conştient sau din umbră, a devenit tot

mai pregnantă în aceste vremuri. Sărbătorile sunt şi ele altfel, de

la comuniunea de altădată, în care cu toţii ne bucuram de venirea

Luminii de Sfintele Paşti în viaţa noastră, la privirea spre cer şi a

descoperirii celei mai mari minuni a lumii acasă, fiecare în familia

lui. Se apropie sărbătoarea Crăciunului, românii, de sute de ani, vestind la fereastra gazdei Naşterea micului Prunc Iisus.

Colindele „splendide odrasle ale genului nostru popular”, cum le

numeşte Mitropolitul Bartolomeu, sunt bijuterii ale credinţei transmise prin vocea colindătorilor din generaţie în generaţie, anunţând că „Astăzi s‑a născut/ Cel făr de‑nceput”. 

Despre extraordinara măiestrie a liricii tradiţionale „pe care orice mare poet ar putea fi gelos”, niciunul dintre popoarele lumii neavând un asemenea folclor şi de a cărui frumuseţe „nu ne putem sătura în veac”, este vorba şi în versurile: „Mare‑i seara de‑astă seară / Dar nu‑i seară de‑astă seară, / Ci e seara lui Crăciun, / Lui Crăciun celui bătrân, / Când S‑a născut Fiul Sfânt, / Fiul Sfânt pe‑acest pământ”, Mitropolitul declarând că au „adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă”.

 

Menuţ Maximinian

* scriitor, etnolog, jurnalist, director ziarul „Răsunetul”, preşedinte Societatea

Scriitorilor Bistriţa‑Năsăud

 

Algoritm literar, nr. 3,4/2025. Revistă de literatură și artă, apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Director: Ioan Barb; senior editor: Silviu Guga. Semnal, sumar, texte în trafic literar

 

Magistrații între Constituție și propagandă

 

NE TRIBALIZĂM UȘOR, NE TRIBALIZĂM CU SPOR…

 

 

Scandal pe situația magistraților, cu pensii babane și pensii la promoție. Sar președintele, primul ministru, CSM, formatorii de opinie, oameni nemulțumiți de pensia lor, invidioși pe veniturile altuia etc.

Magistrații au locul lor în societate, bine poziționat prin Constituție. Activitatea lor e una complexă și are în vedere regulile democrației, a statului de drept, a echilibrului între puteri. Democrația se bazează pe puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească. Viața magistraților, parte din puterea judecătorească, e destul de intensă și dificilă. Iată câteva aspecte:  legislația se modifică de foarte multe ori, fiecare modificare intrând în vigoare la date diferite, e greu să ai o practică unitară. ICCJ nu poate stabili o practică unitară pentru un articol deja abrogat sau modificat. Pe de altă parte, multe instanțe nu au numărul de judecători necesar, unele sub 60% din personal. În această situație, oamenii evadează din sistem imediat, e normal. Presiunea pusă pe magistrați este efectul, cauza este la politicienii din parlament. Cu cine se ceartă puterea executivă? Cu cea judecătorească sau cu cea legislativă? Nu prea e clar, magistrații nu-și dau ei legi. Ei le aplică în forma pe care puterea legislativă a decis acele legi. Codul fiscal și Codul de procedură fiscală are câteva sute de modificări. Mai vorbim de evaziune fiscală? Codul penal și Codul de pr. penală au sute de articole declarate neconstituționale. Mai vorbim de corupție, de sancțiuni? E cam complicat. Problema e la clasa politică, nu la magistrați. Președintele, într-o declarație publică, organizată la Cotroceni, făcea afirmația că la CSM există debandadă. Trebuie să ai și niște cunoștințe juridice minime. Prima zi de pensie pentru un magistrat este ziua în care se publică decretul în Monitorul Oficial. De unde să viseze magistratul când va decide președintele să semneze și să publice decretul?

Să ne înțelegem, judecătorii (nu cred că procurorii sunt magistrați, mai degrabă, avocați ai statului) fac parte din puterea judecătorească, a treia putere în stat, alături de cea legislativă și cea executivă. Nu poți să-i compari cu frizerii sau vidanjorii, așa cum au plusat unii politicieni harnici în ce privește capra altuia. Au un statut aparte, reglementat de legislația internațională, nu e după cum vrea orice comentator pe Facebook sau la televiziunile comerciale. Un judecător nu se supune președintelui, parlamentului, guvernului. Un președinte, după ce iese la pensie, are vilă de protocol, pază, secretară, plus indemnizație. Nu credeți că și președintele ICCJ, vârful justiției, ar trebui aibă la fel? Sau nu ar trebui să aibă nici unii, așa ar mai fi corect. Puterile sunt egale în stat, judecătorii nu stau la mâna președintelui sau a guvernului. Nu și-au dat ei legile, parlamentul le-a dat. În mod repetat, în 2023 și 2024. Acum un an nu se știa despre situația pensiilor de serviciu (speciale, botezate de jurnaliști) ? Ba da, dar parlamentarii au băgat skepsisul în proiectul de lege pentru a cădea la CCR. Apoi au început propaganda.

Prea de multe ori domnii politicieni s-au folosit de judecători, e simplu, nu pot da replici, nu pot angaja formatori și deformatori de opinie. Politicienii pot, au subvenții de la buget, fac parte din partide. Prea s-au folosit, pentru voturi, de magistrați. Au făcut-o cu cinism, în 30 de zile le schimbăm statutul, venea vestea de la vreun formator de opinie. Bine, Constituția e facultativă când politicienii se folosesc de magistrați.

Pe de altă parte, puterea judecătorească poate ataca la CCR o lege, poate declanșa un conflict juridic între puterile statului. Frizerii nu prea pot, nici consultanții. Medicii nici atât, ei pot lucra, însă, și în cabinete private. Profesorii mai pot da meditații, un profesor celebru și-a cumpărat vreo șase case din meditații. Judecătorii ar merita mai mult respect, toate mizeriile politicii năvălesc în justiție. Acești judecători au dus greul tranziției, reconstituirea proprietăților pentru că politicienii au vrut să ne întoarcem în evul mediu; întreprinderi de stat transformate în companii private; posibilitatea atacării actelor administrative ale instituțiilor; Noul Cod civil, Noul Cod penal, Noul Cod de procedură penală, democrație și acces liber la instanțe etc.

Un magistrat trebuie să învețe tot timpul, dă teste repetate, ajunge în poziția aceasta prin examene dificile. Un parlamentar poate ajunge în parlament și dacă este analfabet, iar analfabeții structurali pot fi formatori de opinie, răspândind idei manipulatoare, la limită.

Politicienii, în grup compact, au susținut că magistrații se pensionează la 48 de ani. Ori legea prevedea, în anul 2025, pensionarea la 60 de ani, iar conform grilei adoptate prin lege, tot de politicieni în parlament,  efectiv, se făcea la 52 de ani trecuți. Deși Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat situația, mulți politicieni și microbiștii lor, nu au ținut cont de realitate. Ceva se petrece în societate. Oamenii refuză realitatea, evidența. Susțin doar ceea ce li se spune, ceea ce doresc politicienii din puterea executivă sau legislativă. Este un val care se rostogolește peste societate cu mânie, realitatea nu mai are ecou.

Se ridică societatea civilă forțând demiterea unor lideri ai magistraților, libertatea de protest este garantată. Când magistrații protestează, se ivesc formatori de opinie care afirmă că aceștia nu au dreptul la grevă. Bineînțeles că nu au, magistrații nu au contract de muncă la fel ca ceilalți angajați. Dar pot și ei protesta, la fel ca toți ceilalți. Dreptul la protest e liber. Pe de altă parte, li se reproșează faptul că se gândesc la bani. Un președinte va da în judecată AEP pentru că nu i-a returnat de la buget banii cheltuiți în campania sa electorală. Un altul dă în judecată statul pentru că i s-au luat indemnizația, dreptul la vila de protocol, paza SPP. Un altul se judecă prin instanțe cu ANAF (statul) pentru proprietăți, prejudicii cauzate de chirii false, alte probleme de proprietate. Un altul era prin instanțe pentru genocid, cu daune imense de plată etc. Sunt mii de dosare în instanțe pentru prejudicii cauzate de miniștrii care au eliberat din funcții tot felul de directori, fără să țină seama de contractele în vigoare la acel moment. De la buget plătim cam doi directori în același timp, capriciile politice țin loc de reguli comerciale/ civile, situație punctată și de organismele europene. Cam toți politicienii declară public că au făcut plângeri penale împotriva adversarilor lor. Când magistrații depun o plângere penală, se pare că afectează dreptul la opinie, la liberă expresie. Ori libertatea de a depune petiții este una egală pentru toți. Cică tot judecătorii judecă plângerile magistraților. Nu e drept, nu?… Dar când președintele refuză avizul pentru începerea urmării penale a unui ministru, deci un reprezentat al puterii executive oprește un dosar penal făcut de puterea judecătorească împotriva unui membru al puterii executive, e mai corect.

Ce ar fi să faceți fotografierea zilei de muncă la un judecător și fotografierea zilei de muncă la un parlamentar sau la un ministru. Ce credeți că ar rezulta?

Suntem într-un conflict juridic de natură constituțională între puterile statului, iar Constituția are soluția: conflictul se rezolvă de Curtea Constituțională  a României (CCR). Iar judecătorii, nu? Cei de la CCR nu fac parte din puterea judecătorească, au alt statut, independent. Așa că mai sunt ceva urme constituționale prin țară.  

Telenovela continuă…

Ne tribalizăm ușor, ne tribalizăm cu spor!

 

Constantin Stancu ©

 

 

Mirela Cocheci, LUMINI ȘI OVE, poezie, Casa de Editură Exclusiv, Petroșani, 2022. Semnal, câteva versuri

 

Revista „Vatra veche”, nr. 10/2025. Semnal, sumar, pulsul culturii la noi. Nicolae Băciuț și călătoriile sale în lumea literară

 

Varujan Vosganian, DUBLU AUTOPORTRET, Editura Polirom, 2024

 

Dublu autoportret. Memoria unei zile

Dublu autoportret este o carte specială, cei fără interese și liniștiți au loc în istorie, împăcați cu lumea și cu destinul implacabil. A fost editată de Editura Polirom în anul 2024. Este o reconstituire parțială a Revoluției din decembrie 1989. Este jurnal, eseu asupra istoriei posibile și tragice. Realitatea și lumea interioară a personajelor se întretaie. Rezultă un tablou veridic și tragic. Mai e loc de eroi în viața socială. Este și un roman de acțiune, dar memoria colectivă apare dinamică, istoria are culoarele ei. Evenimentele sunt redate la persoana întâi, autorul este și el personaj, ne transmite un jurnal despre vremurile în care viața și moartea au aterizat pe marile bulevarde. Deși unii participanți la Revoluție s-ar putea regăsi printre personaje, adevăratul personaj se profilează a fi poporul român, cu bune, dar și cu erorile sale. S-a scris mult despre Revoluție, chiar procurorul care a finalizat, într-un fel sau altul, dosarul complicat și complex al Revoluției a publicat o carte, acest roman are locul lui în istoria contemporană, cu tragismul și deschiderea spre forțele speranței.

Angelo Mitchievici scria în România literară, nr. 33-34/2024, făcând o prezentare a romanului: „Pentru că evenimentele nu sunt înregistrate la cald, la scurt timp după ce s-au petrecut, ci beneficiază de acea îndepărtare care creează efectul de perspectivă, timpul reamintirii care a adunat experiențe noi și reflecții ulterioare. Cu alte cuvinte, autorul lucrează firesc cu un material îmbogățit prin acumularea datelor existențiale, dar paradoxal, – aici intervine subtilitatea acestui demers nabokovian de tipul vorbește, memorie!, și prin uitare cu care deloc întâmplător Paul Ricoeur își întregea constelația alături de memorie și istorie”. 

Cititorii din județul Hunedoara s-au întâlnit cu autorul cărții la Salonul Hunedorean al Cărții, organizat la Deva în luna octombrie 2025.

În data de 22 octombrie 2025, autorul a fost însoțit de directorul Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu”, Ioan Sebastian Bara, și, începând cu ora 17, a prezentat această carte.

Domnul Ioan Sebastian Bara a afirmat: „Cartea purtând titlul Dublu auto­por­tret este un arc peste timp, o reme­mo­rare a unor momente din dramatica zi de 21 decembrie 1989, zi în care eve­ni­mentele erau încă incerte, tulburi, auto­rul fiind participant nemijlocit la tot ce s-a întâmplat în acea zi în ipostază de pro­ta­gonist, cum însuși mărturisește. Peste protagonistul de atunci au trecut trei decenii, sunt două persoane care alcă­tuiesc acel „dublu autoportret” ce dă titlul cărții”. Apoi a continuat, punctând: „Titlul volumului este inspirat din tabloul David cu capul lui Goliat al lui Caravaggio, aflat și pe co­perta cărții, tablou a cărui simbolistică autorul o explică și prezintă cititorului o interpretare sui generis a portretelor lui David și Goliat, cheia în care ar trebui citită această carte-confesiune: <<ima­gi­nea mea în fața morții, în noaptea de douăzeci și unu decembrie, și imaginea mea de acum, un dublu autoportret. Și presimt că la Judecata de Apoi, când nu mai e putință de îndreptare, sentința care mă așteaptă e cea pe care o înfă­țișează pictura lui Caravaggio>>”.

LA SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚII, 2025

La final, domnul Varujan Vosganian a acordat autografe, s-a întreținut cu iubitorii de literatură prezenți, a explicat demersul său într-o cheie personală, caldă.

Editura Polirom ne-a prezentat autorul:

·       Varujan VOSGANIAN s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi preşedintele Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, fiind între decembrie 2006 şi decembrie 2008 ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar între decembrie 2012 şi octombrie 2013 ministru al Economiei şi Comerţului. Lucrările sale includ şase volume de poezie: Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (2019) şi Neîndemânatic de viu (2023). La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016) şi Patimile după Gödel (2020), volumele de nuvele Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (ediţia I, 2013), apărut în germană şi bulgară, Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat, 1994), Povestiri despre oameni obişnuiţi (2022), precum şi volumul autobiografic Dublu autoportret (2024). Romanul Cartea şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei ’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă, italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă, poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.

 *Foto: Salonul Hunedorean al Cărții, Deva, 2025. Domnul Varujan Vosganian cu scriitorii: Constantin Stancu, Dumitru Tâlvescu, Varujan Vosganian, Nicolae Băciuț

Revista „Sintagme literare”, nr. 5 (58)/2025. Semnal, scriitori, poezie, proză, eseu, perspective critice, universalia, la curțile dorului, raftul de cărți

 

SINGUR ÎN MULȚIMEA GRĂBITĂ

 

Destin

 

 

Un copil a rămas singur în mulțime,

oamenii îl ignoră pe aleea principală.

 

Nu-și știe numele, nu poate zice tata sau mama,

privește limpede și rămâne o umbră

pe asfaltul care se năpârlește sub tălpile sale.

Constantin Stancu©

 

 

 

Dumitru Dumitrescu, GABRIEL, roman, Petroșani: Casa de Editurș Exclusiv, 2025. Semnal, câteva note

 

Revista „Actualitatea literară”, nr. 137/2025. Semnal, câteva semne, despre ideile care stau în spatele literaturii

 

Interviu. Ioan Vasiu întreabă, Constantin Stancu răspunde... „Scrisul este o armă - cea mai puternică”... „Da, vom face trafic de cărți”...

 

                    

 

1.     Numele tău este bine cunoscut, nu doar în județul Hunedoara, unde locuiești, ci în toată țara, prin creațiile tale literare găzduite în diverse publicații. Când și unde ai debutat?

-        Debutul publicistic: septembrie 1981 (concomitent). Genul: poezie. Publicaţia: „Braşovul literar şi artistic „ – 1981; Revista „Orizont” – Timişoara, cu o prezentare de scriitorul I.V. Martinovici, în ambele.

-        Debutul editorial: Timişoara: Editura Facla, 1988 – editor d-ul Eugen Dorcescu, cu volumul  Fructul din fruct – poezie,  în antologia  Argonauţii, conform practicilor din acea vreme.

 

IOAN VASIU 

 

2.  Care sunt cele mai importante premii literare pe care le-ai primit la diferite festivaluri și concursuri desfășurate în decursul manilor?

Premii literare și ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Alba-Hunedoara.

1.    Premiul revistei „România Literară” la Concursul „Lucian Blaga” Sebeş, 1983, redactor: Ioan Horea.

2.    Premiul revistei „Transilvania” la Concursul „Lucian Blaga” Sebeş, 1984, redactor: Ioan Mircea.

3.    Premiul revistei „Unirea” – Alba Iulia la Concursul „Lucian Blaga” 1986, redactor: Ioan Mărgineanu.

4.    Premiul de debut al Editurii „Facla” 1988, pentru placheta „Fructul din fruct” în antologia Argonauții, redactor şef: Eugen Dorcescu.

5.    Premiul revistei „Discobolul”, sub egida Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru poezie – anul 2010.

6.    Premiul Editurii Rafet Râmnicu Sărat și Asociației „Renașterea Râmniceană” pentru romanul de memorii Pe masa de operație, 2011.

7.    Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru evocare literară, cartea Arhivele de la Hațeg. De la neantia la vâltoarea sufletelor, Alba-Iulia, 2011.

8.    Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru lirism esoteric,cartea Etemenanki (Ultima săptămână), poezie, Alba-Iulia, 2015.

9.    Premiul „I.D.Sârbu” al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru proză, cartea Vadul ars, roman, Alba-Iulia, 2017.

10.Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România și revistei „Discobolul” pentru contribuția la realizarea revistei, 15 decembrie 2018.

11.Premiul „Călătorul” al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în roman, 2019.

12.Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România – „Omagiu la împlinirea vârstei de 65 de ani”, 2 noiembrie 2019.

13.Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru cronică literară, 20 noiembrie 2024.

 

Alte distincții:

-        Asociația cultural-umanitară și științifică „Provincia Corvina”/ Redacția revistei de literatură și artă „Nova Provincia Corvina” – Diplomă de excelență 2007.

-        Asociația cultural-umanitară și științifică „Provincia Corvina”/ Redacția revistei de literatură și artă „Nova Provincia Corvina” – Diplomă de excelență 2008

-        Asociația cultural-umanitară și științifică „Provincia Corvina”/ Redacția revistei de literatură și artă „Nova Provincia Corvina” – Diplomă de excelență 2009.

-        Liga scriitorilor din România – Filiala Județului Hunedoara – „Virtutea literară”, 2012.

-        Societatea culturală „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea – Diplomă de excelență, 2012.

-        Societatea culturală „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea – Diplomă de excelență, 2014.

-        Televiziunea InfoHD/ Editura Emia – Diplomă Cărți, personalități, confesiuni, 2015.

-        Consiliul Local al Orașului Hațeg/ Primăria orașului Hațeg – Diplomă de onoare, 2017.

-        Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, Diplomă pentru contribuția privind promovarea literaturii (Un cărturar al Țării Hațegului), 2 noiembrie 2019.

 

 

3.     Ești în egală măsură poet, romancier, critic literar și publicist. Cum reușești să desfășori o activitate atât de bogată?

Prin disciplină, prin lecturi și obișnuința de a scrie despre textele citite. Este și o datorie față de Țara Hațegului și zona Hunedoarei. Scrisul te ajută să rămâi lucid. Din profesia de jurist am deprins obișnuința de a scrie direct pe calculator. Excepție poezia. Bine, după primul val, urmează corecturi, reveniri, completări. La un roman, de pildă, lucrez cam trei-patru ani, las un timp să se coacă textul. Urmează trei-patru reveniri. Când vine valul, familia mă înțelege. Disciplina, rigoarea, munca, și, cu voia lui Dumnezeu, talentul. Aici trebuie să accept că lucrurile nu mai depind de mine.

 

4.     Enumeră te rog titlurile cărților pe care ai reușit să le publici până acum. 

Sunt cărți pe suport de hârtie, cărți în format electronic, cărți colective. Am scris poezie, proză, note literare, texte după texte, evocare literară. Iată lista:

-        Publicaţii

Cărţi pe suport de hârtie 

1.    Fructul din fruct – în Antologia „Argonauţii”, Timişoara: Editura Facla – 1988, redactor şef Eugen Dorcescu – debut.

2.     Păsările plâng cu aripi – poezie, Timişoara: Editura Helicon, 1988, editor Ioan I. Iancu, antologie personală incluzând volumele: „Crini de nisip”; „Păsările plâng cu aripi„; „Dincolo de retina apei”- 122 de poeme.

3.     A privi cu ochii inimii (Poemele roadelor) -  Deva: Editura Polidava, 2002, Colecţia revistei „Provincia Corvina „ - redactor de carte Eugen Evu, poezie creştină.

4.    Pseudo-Imobiliaria -  Afacerile lui Dumnezeu cu omul, (eseu) Bucureşti: Ed. Carpathia Press - Bucureşti, 2005,  eseu.

5.     Pomul cu scribi – Timişoara: Editura Eubeea, 2006 - antologie de versuri perioada 1983 – 2006, peste 100 poeme, coordonator editorial  d-na Nina Ceranu. 

6.    Ecou de psalm – secţiune în cartea de antologie de poezie creştină Harfele Harului, Deva: Editura Corvin, 2007, redactori Eugen Evu şi Ion Urda, în colecţia Biblioteca „Provincia Corvina”.

7.    Poetul la castel -  cronică, eseu despre opera poetului Eugen Evu –Vulcan: Editura Realitatea Românească, 2010, consilier editorial Ştefan Nemecsek.

8.    Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor - antologie neterminată despre operele scriitorilor din Haţeg, sau care au scris despre Haţeg – Vulcan: Editura Realitatea Românească, 2010 (carte premiată de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara).

9.    Pe masa de operaţie, roman,  Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2011, director Constantin Marafet (carte premiată la concursul internaţional Titel Constantinescu, ediţia a IV-a).

10. Dictatura toleranţei la Ştefan Nemecsek, evocare, Târgu Jiu: Editura Măiastra , 2012.

11.Greutatea gândului nerostit, poezie, Vulcan: Editura Realitatea Românească, 2012.

12.Cu fantezia pe fantezie călcând, poezie, Sibiu: Editura Cenaclul de la Păltiniş, 2013.

13.Etemenanki (Ultima săptămână), poezie, Sibiu: Editura CronoLogia, 2014 (carte premiată de Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România).

14.Lecţia de umor şi viaţă în opera lui Radu Igna, (istorie literară), Sibiu: Editura Cronologia, 2014.

15.Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur) – Antologie 1988 – 2015, versuri, Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2015.

16.Geamantanul cu privire (texte după texte), note literare, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2015.

17.Vadul Ars, roman, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2016.

18.Adrian Botez: Ceasurile vechi bat mereu ora unu (Un român sub semnul Premiului Nobel pentru Literatură), note literare, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2017.

19.Arhivele de la Hațeg. Monografii, legende și vivisecții, note literare, Sibiu: Editura CronoLogia, 2017.

20.Breaking news pentru absenți / Breaking news for missing people, poeme, Colecția revistei Orizont literar contemporan, Iași: Editura PIM, 2018.

21.Dumitru Hurubă - Glumim, nu? (Texte din Rezervația cu zăpăciți de tranziție), evocare literară, Florești, Cluj: Editura Limes, 2019.

22.Migranți  fără bagaje, roman, Florești, Cluj: Editura Limes, 2019.

23.Judecătorul și jurnalul ars, roman, București: Editura Universitară, 2021.

24.Fascinanta efă mică – texte după texte, note literare, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2023.

25.Traficantul de cărți, roman, Târgu Mureș: Editura Vatra Veche, 2025.

Colectiv:

1.    Întoarcerea Scriitorului - Treizeci de eseuri despre literatura Marianei Brăescu, (Comedii ciudate și proze chagalliene; „Caligula sau șansa trăirii cu adevărat; „Londra” ca motiv de cădere; Pronto vinde și cumpără; „Arta iaste un templu”. „Imperfecțiuni provizorii”, p.p. 29-39) București: Editura Intermundus, 2006.

2.    Supliment revista „Vatra veche”, nr. 3/2017 – Ana Blandiana la ceas aniversar (Ana Blandiana între două lumi, p. 23).

3.    Supliment revista „Vatra veche”, nr. 3/2017 – Portretul poetului la tinerețe fără bătrânețe (Nichita Stănescu; O altă matematică, p. 36).

4.    Mirela-Ioana Borchin, coordonator, Despre Eugen Dorcescu – volum omagial 75 – (Despre eremit, p.p. 108-110) Timișoara: Editura Mirton, 2017.

5.    O limbă – un neam. Târgoviște – Chișinău – Cernăuți – Alba Iulia, cetăți ale spiritualității românești (antologie de poezie), (Memoria luminii, p.p. 497-500), Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2018.

6.    Mirela-Ioana Dorcescu (coordonator), 533 pagini, Despre opera lui Eugen Dorcescu, Timișoara: Editura Academia.edu, 2020.

7.    Maria-Daniela Pănăzan (coordonator), 173 pagini, Poezia lui Nicolae Crepcia. Studii critice, Sibiu: Editura CronoLogia, 2019.

8.    Anca Sârghie (coordonator), 269 pagini, Caietele Cioran 2019, Sibiu, Editura D*A*S*, 2019, pp. 257-264 (Cronica unei prietenii – Epistolă despre Cioran, de Alina Diaconu).

9.    Mirela-Ioana Dorcescu (coordonator), 668 pagini, Despre opera lui Eugen Dorcescu (Interviuri. Crestomație critică: 2014-2020), pp. 603-626, Timișoara, Editura Mirton, 2021.

10.Marin Breiu și Gabriela Pachia (coordonatori), „Corola” de sub lupa criticii despre opera lui Ion Pachia-Tatomirescu, antologie, 628 pagini, Timișoara, Editura Waldpress, 2021.

11.Mirela-Ioana Dorcescu (coordonator),  Eugen Dorcescu în „Timișoara” – volum omagial 80, 439 pagini, (note literare la cărțile: Biblice, 2020 și Drumul spre Tenerife, 2009)Timișoara: Editura Mirton, 2021.

12.Miron Țic (coordonator, editor și prefața Paulina Popa), Cu mâinile sub cap privesc cerul senin și fără nori –  Note literare, eseuri, cronici despre opera scriitorului Miron Țic. Editura Emia, 2022 (paginile 26-30; 31-35; 38-43;94-98;137-142).

13.Colectiv (Antologie critică alcătuită de Nicolae Băciuț), Nichita Stănescu, Orizonturi și viziuni, - O altă matematică, pp. 188-191, Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2023.

14.Colectiv - Pe tărâmul poeziei. Un poet în zece poeme/ Sur la rivage de la poésie. Un poète en dix poèmes, traducător Sonia Elvireanu, Atelier de traduceri, Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba Iulia, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, 2024; Editura Creator, Brașov, 2024, pp 90-110.

15.Colectiv – Centrul European de Studii Covasna – Harghita, Profesioniștii noștri/  Scriitorul profesionist Dumitru Hurubă – OMAGIU LA 80 DE ANI, vol. I și vol. II. În vol. II, Editura Vatra veche, 2024, pp. 438-530 și pp. 594-599.

16.Colectiv – Antologia Criticii de Întâmpinare 2025, Editată de Lidia Vianu, București: Contemporary Literaturii Press / Universitatea din București/ Editura MTTLC, 2025; pp.140-143, Negația, o altfel de existență (Aurel Pantea, Negru pe negru, 2005).

17.Colectiv - La omul de piatră/ Chez l` Homme de Pierre – ANTOLOGIA GRUPULUI DE POEZIE „Ioan Dan Bălan” / L`Anthologie du Groupe de Poesie „Ioan Dan Bălan”, alcătuită / ACCOMPLIE PAR: Mirela Cocheci și/ et Elisabeta Bogățan. Traducerea textelor în și din limba franceză/ la traduction des textes en et du française: Elisabeta Bogățan. Casa de editură Exclusiv, Vulcan, 2025, p.107 și p. 273.

18.Anișoara-Violeta Cîra (Coordonator), Mirela-Ioana Dorcescu - 60, Volum omagial, Timișoara: Editura Waldpress, 2025, Timpul ca un glonț, pp.127-134; Edenul de lângă noi, pp. 231-238; Hărțile durerii, pp.477-482.

 

Cărţi în format electronic 

1.    O călătorie cu Dumitru Hurubă în ţinutul zăpăciţilor de tranziţie (Lecturi de umor în vremuri triste), iulie, 2010, cronică, eseu despre opera scriitorului Dumitru Hurubă, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

2.    Lecţia discretă de umor şi viaţă în scrierile lui Radu Igna din Haţeg, iulie, 2010, ebook –  pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

3.    Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor, o antologie neterminată despre operele scriitorilor din Haţeg, sau care au scris despre Haţeg – ebook, septembrie, 2010, pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com .

4.    Epistolă cu pană de înger din ţinutul Hunedoarei – scurtă antologie neterminată despre operele scriitorilor din judeţul Hunedoara – ebook, decembrie, 2010, pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

5.    Apocalipsa poate începe pe strada Ciprian Porumbescu ( ziceri despre operele cărturarului Artur Silvestri) – ebook, aprilie 2011, pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

6.     Abisul de lângă noi sau O călătorie iniţiatică alături de Eugen Dorcescu, mai, 2010, cronică, eseu despre opera poetului Eugen Dorcescu – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com .

7.    Poet de bunăvoie, ebook, august, 2010, cronică, eseu, despre opera poetului Ioan Evu, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com .

8.    Dictatura toleranţei la Ştefan Nemecsek, noiembrie,2010, cronici, note literare despre opera lui Ştefan Nemecsek, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com .

9.    Cucerirea labirintului, noiembrie, 2011, cronici, note literare despre scriitori români sau străini, texte de ieri pentru mâine, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

10.Aventura unui provincial pe cerul patriei: Constantin Marafet, mai 2011, cronică, note literare, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

11.Ceasurile vechi bat mereu ura unu  (Adrian Botez şi literatura exilului în patria sa, limba română), cronici, note literare, texte despre opera lui Adrian Botez, octombrie 2011, ebook – pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

12.Dimineaţa unui poet din oficiu – Note literare la scrierile poetului Ioan Barb, ebook , februarie 2012– pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

13.Nordul din poem la Dorina Brânduşa Landèn, cronică, note literare, la cărţile poetei Dorina Brânduşa Landèn, ebook, noiembrie,  2012  - pe internet la www.scribd.com, sau www.costyconsult.wordpress.com.

- Redactor  revista electronică de cultură, literatură şi teme practice:

„costyabc- hatzegworld, câteva cuvinte ca semn” , pe www.costyconsult.wordpress.com.; www.constantinstancuscrib.wordpress.com; www.arhiveliterare. blogspot.com.

 

 

5.     Dintre scriitorii și jurnaliștii hunedoreni pe care îi apreciezi cel mai mult și de ce?

Sunt subiectiv, nu i-am citit pe mulți. Am preferat să mă concentrez pe operele unor scriitori cam de generația mea. Să prind firul creației. Nu prea ai timp, trebuie să-ți câștigi pâinea cea de toate zilele. Aș putea enumera, aleatoriu. Poezie: Ioan Evu, Ioan Barb. Proză: Ladislau Daradici și Radu Igna. De ce? Ioan Evu pentru că îmbină clasicul și modernul, are ritm și rimă, muzicalitate, prinde esența. Merita o soartă mai bună, trebuia să fie pe Lista lui Manolescu, dacă admitem că există o listă… Ioan Barb pentru încrâncenarea din textele sale și faptul că oferă soluții pentru ieșirea din labirintul poetic. Ladislau Daradici pentru temele sale moderne, abrupte, despre dragostea celor care mor, despre paradoxuri, despre faptul că a scris și despre alți confrați, fiind un generos. Radu Igna pentru disciplina sa, a scris despre lumea dascălilor, despre țăranul român, despre vremurile de azi. În proza scurtă are umor, vede bine viața oamenilor.

Mai sunt, Dumitru Hurubă și scriitor, și jurnalist. Ca scriitor a scris despre lucruri complicate, cu umor, cu detașare. Ca jurnalist a pledat pentru umorul de fiecare zi. A fost redactor la „Râsul lumii”, un jurnal de umor bine vândut și primit. Păcat că nu s-au înțeles în redacție și unii au preferat altceva.

Ioan Barb, jurnalistul care a fost condamnat de instanțele românești pentru lupta sa pentru adevărul așteptat de oameni. A fost reabilitat la CEDO, statul român a trebuit să recunoască faptul că jurnalistul are dreptul la opinie, i-au acordat despăgubiri, jurnalistul poate gândi altfel decât trendul oficial etc. Experiența i-a fost utilă în proza sa.

Un alt jurnalist a fost Mariana Pândaru, a văzut dincolo de aparențe, a abordat teme complicate, s-a dedicat meseriei. Un gând bun pentru că a plecat dintre noi. Discutam mult despre unele interviuri. De exemplu, interviul cu Victor Isac despre alte vremuri, alte personaje.  

 

6.     În ultimii ani internetul s-a dezvoltat în ritm alert. Ar fi posibil, după părea ta, ca la un moment dat presa on-line să ducă la dispariția presei tipărite ?

Probabil, vom avea alte forme de exprimare. Au mai fost perioade de genul acesta. Când s-a trecut de la scrierea cuneiformă la folosirea literelor, alfabetului,  s-a produs o schimbare. Mesajul putea trece de la un trib la altul, de la un popor la altul simplu: într-un baston ascuns, într-un obiect banal. Nu trebuia să duci peretele sau piramida cu tine. Tiparul în Europa a produs un șoc, s-a tipărit Biblia în numere de masă, a ajuns la popor. S-a produs schimbarea. Au venit mișcările în Europa: Războiul Țărănesc German, Răscoala lui Horea, Revoluția în Franța. Scrisul este o armă. Cea mai puternică. Primul lider al unui trib care a reușit să rețină câte sulițe are și câți soldați, iar adversarul său nu a știut cum stă problema în tribul condus de el, a devenit un conducător victorios. Formele se schimbă, vrem nu vrem. De la tăblița de lut, la papirus, hârtie etc. A venit suportul virtual. Sigur, sunt nostalgici, sunt mari personalități deprinse cu suportul de hârtie. Așa se consideră cultura serioasă. Și va mai persista jurnalul pe suport de hârtie, semn al seriozității, a demersului academic, a memoriei culturale specifice. Deja se trec în format digital jurnalele, este inevitabil. Cine va avea spații imense să țină biblioteci, arhive? Puterea economică deja a decis: se fac tranzacții în lumea întreagă de pe telefonul mobil, mari afaceri, puterea trece de la state la mixtul format din mari companii bancare, de asigurări, IT, tehnologia satelitară, pază, publicitate, industria spectacolului. Acest mixt deține controlul și se va extinde. Exemplul: FIFA sau UEFA, nu ține cont de interesele statelor. Au programele lor, cu regulile lor, cu fondurile lor etc. În câțiva ani, editorul care prelua textul va avea pretenția ca articolul să aibă mai multe variante: final închis, final deschis, optimist, pesimist, misterios etc. Va pune la dispoziția cititorului mai multe variante din articolul jurnalistului sau romanul autorului.

Despre aceste aspecte am scris în cartea mea „Traficantul de cărți”.  E pe larg, dinamic, cu intrigă și finaluri deschise.

Romanul Traficantul de cărți reprezintă un mesaj legat de lumea în care trăim și-n care oamenii au început să-și schimbe modul de a privi literatura, cultura, abandonând cartea și ziarul pe suport de hârtie, cultura migrând spre o lume virtuală în care mesajul este consolidat în format electronic.

În fundal există o poveste de iubire între el și o femeie iubitoare de lecturi, de cărți, de frumos, abandonată de soțul ei plecat la muncă în străinătate. Întâlnirea dintre ei provocată o aventură cu accente lirice, dramatism, întoarcere în trecut, salt în viitor.

Finalul povestirii este unul specific vremurilor prin care trăim, afectate de violență, căderea culturii („cancel culture”), dar cărțile pe suport de hârtie și jurnalele au o viață a lor, greu de ucis, fenomenul migrează în zone neprevăzute, cu accente de marketing cultural și management al prezentului. 

O carte simbol pentru timpuri înclinate, traficantul (manipulatorul) de cărți este martorul trecerii de la o epocă la alta, de la un fel de a face cultură și a păstra mesajul dintre generații, la o altă epocă modelată de Megatendințele care ne afectează, care nu țin cont de dorințele și iluziile noastre.

În fundal: cartea, ziarul, revista, povestea, destinul, biblioteca personală și publică, cultura migrând spre propagandă și facil.

Cei inițiați nu abandonează terenul cultural, mențin traseul povestirii, fiecare poveste adăugând viață la viața cititorului, jurnaliștii devin tot mai dinamici, agresivi, se calcă pe picioare unii pe alții.

 

7.     Ce alte pasiuni ai pe lângă ”arta” scrisului ?

Prefer teologia, sociologia, istoria. Alături de soție practic agricultura pe spații mici, intensive, pentru hrana bio. Folosesc bicicleta în deplasările din oraș. Mi-au plăcut excursiile în Munții Retezat, vârsta este o poveste care ține de amintiri și fotografii frumoase. Am urmărit emisiunile despre fotbal, mai ales când intră în scenă „patronii” de cluburi și agenții de jucători. În fotbal viața unui om care practică acest joc se bazează pe contracte, așa omul pendulează între condiția sa umană și categoria de „utilaj”, este prins în activele cluburilor care funcționează ca societăți comerciale. Evaziunea fiscală basculează între cupele câștigate și fenta socială.

Nu fac politică, dar, ca orice „român imparțial” urmăresc lupta dintre puterile statului, regulile constituționale, „evoluția” analfabeților structurali. Ei au totdeauna opinii, le țipă, se zbat pentru ele. În capitalismul globalist contează expertiza, specializarea într-un domeniu, perfecționarea. Cine nu înțelege, va falimenta… Bine, opinia rămâne… epocile trec și vin. Această pasiune mi-a rămas din meseria de jurist. Atunci citeam zilnic Monitorul Oficial și practica judiciară. Sunt un jurnalist online, comentez pe bază de legislație, cultură, bun simț. Libertatea oferită de rețelele sociale trebui apreciată, susținută prin expertiză. Față de vremurile când mergeai la miliție cu mașina de scris, să dai probă de scris și amprenta mașinii, azi trăim un vis al libertății de expresie. Te puneau să dactilografiezi texte din actele politice ale vremii. Aici jurnaliștii ar trebui să țină cont mai mult de dreptul la nevinovăție, să accepte că orice acuzat are dreptul la apărare, poate propune probe, expertize etc., la care partea adversă sau procurorul nu s-au gândit. O epocă grea, jurnalistul trebuie să se documenteze la greu.  Are și avantaje, programele pe calculator și IA, cu specializare pe domenii. Îi oferă soluții la greu, dacă citește, muncește, se documentează. Excepție „jurnalistul de partid”… El are alt stil.

 

8.     Ne apropiem de sfârșitul acestui an. Ce proiecte ai pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat ?

Aș dori, dacă Dumnezeu îngăduie, să mai pot publica o carte de poezie, sunt dator, am mai multe manuscrise în ciclul Manuscrisul de la Hațeg.

Lucrez la o carte de evocare literară: Literatura între religie și faptul divers.

Un vis pe care aș dori să-l văd realizat: republicarea celor trei romane din ciclul Vadul Ars într-o antologie cu titlul (provizoriu) Cronicile din Vadul Ars (Vadul Ars; Migranți fără bagaje; Judecătorul și jurnalul ars). Este viața din zonele monoindustriale, în județul Hunedoara și în restul țării au existat aceste zone, cu fenomenele sociale complexe, cu destine frânte, cu oamenii care au biruit.

Deocamdată, acestea sunt doar în stadiul de dorință, de știre… Sănătoși, cu timpul pe umeri, să fim…

 

Constantin Stancu ©

 

 

Întrebări:

Ioan Vasiu, 

scriitor și jurnalist,

Orăștie, jud. Hunedoara