Am înţeles de la Dumitru Hurubă un lucru simplu, dacă priveşti la televizor ai acces la marile idei literare şi intri la idei în ceea ce priveşte lumea. Avea câte un catren pentru fiecare, iar personajele sale aveau idei trăsnite, erau originale pentru că abia au intrat în democraţie şi se bucurau de libertatea de a ieşi pe balcon și la plajă. El a ştiut să dea nume personajelor sale, era un fel de preot mai democrat şi apoi îşi cerea scuze că s-au cunoscut.
Cărțile sale, destul de numeroase, cuprind romane cu tentă umoristică și morală, texte despre marile personalități ale culturii și literaturii, note de lectură asupra numeroase cărți pe care le-a citit, iubit, urât, reluat. A dat un tablou destul de bogat despre literatura din județul Hunedoara, despre cărțile publicate în ultimii patruzeci-cincizeci de ani. Știe multe, ascunde multe după câte o glumă.
Despre politicienii, o profesie la modă, fără a fi inclusă în clasificarea
oficială la Ministerul Muncii:
Latră ziua, latră seara,
Poate latră și în vis…
Nemaisuportând povara,
Dumnezeu s-a… sinucis (Politicienii,
p. 204, în Skepsis - 2017).
Dar Mitică şi-a pregătit cu nonşalanţă şi tristeţe dosarul său de cadre, o autobiografie de umorist.
Iată ce scrie Mitică despre sine:
„În continuare, precum orice bun şi brav român, am început să scriu
versuri. Constatând, însă, în scurtă vreme, că numărul poeţilor depăşea cu mult
populaţia ţării, m-am transferat la Departamentul Proză satirico-umoristică
unde mai erau câteva locuri libere la Compartimentul „Umor Negru”. La concursul
organizat am participat singur clasându-mă al doilea cu coroniţă de scai.
Pentru primul loc se punea coroniţa de spini …”.
Note C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu