NE TRIBALIZĂM UȘOR, NE TRIBALIZĂM
CU SPOR…
Scandal pe situația magistraților, cu pensii babane și pensii la promoție. Sar președintele, primul ministru, CSM, formatorii de opinie, oameni nemulțumiți de pensia lor, invidioși pe veniturile altuia etc.
Magistrații au locul lor în societate, bine poziționat prin Constituție.
Activitatea lor e una complexă și are în vedere regulile democrației, a
statului de drept, a echilibrului între puteri. Democrația se bazează pe
puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească. Viața
magistraților, parte din puterea judecătorească, e destul de intensă și
dificilă. Iată câteva aspecte:
legislația se modifică de foarte multe ori, fiecare modificare intrând
în vigoare la date diferite, e greu să ai o practică unitară. ICCJ nu poate
stabili o practică unitară pentru un articol deja abrogat sau modificat. Pe de
altă parte, multe instanțe nu au numărul de judecători necesar, unele sub 60%
din personal. În această situație, oamenii evadează din sistem imediat, e
normal. Presiunea pusă pe magistrați este efectul, cauza este la politicienii
din parlament. Cu cine se ceartă puterea executivă? Cu cea judecătorească sau
cu cea legislativă? Nu prea e clar, magistrații nu-și dau ei legi. Ei le aplică
în forma pe care puterea legislativă a decis acele legi. Codul fiscal și Codul
de procedură fiscală are câteva sute de modificări. Mai vorbim de evaziune
fiscală? Codul penal și Codul de pr. penală au sute de articole declarate
neconstituționale. Mai vorbim de corupție, de sancțiuni? E cam complicat.
Problema e la clasa politică, nu la magistrați. Președintele, într-o declarație
publică, organizată la Cotroceni, făcea afirmația că la CSM există debandadă.
Trebuie să ai și niște cunoștințe juridice minime. Prima zi de pensie pentru un
magistrat este ziua în care se publică decretul în Monitorul Oficial. De unde
să viseze magistratul când va decide președintele să semneze și să publice
decretul?
Să ne înțelegem, judecătorii (nu cred că procurorii sunt magistrați, mai
degrabă, avocați ai statului) fac parte din puterea judecătorească, a treia
putere în stat, alături de cea legislativă și cea executivă. Nu poți să-i
compari cu frizerii sau vidanjorii, așa cum au plusat unii politicieni harnici
în ce privește capra altuia. Au un statut aparte, reglementat de
legislația internațională, nu e după cum vrea orice comentator pe Facebook sau
la televiziunile comerciale. Un judecător nu se supune președintelui,
parlamentului, guvernului. Un președinte, după ce iese la pensie, are vilă de protocol,
pază, secretară, plus indemnizație. Nu credeți că și președintele ICCJ, vârful
justiției, ar trebui aibă la fel? Sau nu ar trebui să aibă nici unii, așa ar
mai fi corect. Puterile sunt egale în stat, judecătorii nu stau la mâna
președintelui sau a guvernului. Nu și-au dat ei legile, parlamentul le-a dat.
În mod repetat, în 2023 și 2024. Acum un an nu se știa despre situația
pensiilor de serviciu (speciale, botezate de jurnaliști) ? Ba da, dar
parlamentarii au băgat skepsisul în proiectul de lege pentru a cădea la CCR.
Apoi au început propaganda.
Prea de multe ori domnii politicieni s-au folosit de judecători, e simplu,
nu pot da replici, nu pot angaja formatori și deformatori de opinie.
Politicienii pot, au subvenții de la buget, fac parte din partide. Prea s-au
folosit, pentru voturi, de magistrați. Au făcut-o cu cinism, în 30 de zile le
schimbăm statutul, venea vestea de la vreun formator de opinie. Bine,
Constituția e facultativă când politicienii se folosesc de magistrați.
Pe de altă parte, puterea judecătorească poate ataca la CCR o lege, poate
declanșa un conflict juridic între puterile statului. Frizerii nu prea pot,
nici consultanții. Medicii nici atât, ei pot lucra, însă, și în cabinete
private. Profesorii mai pot da meditații, un profesor celebru și-a cumpărat
vreo șase case din meditații. Judecătorii ar merita mai mult respect, toate
mizeriile politicii năvălesc în justiție. Acești judecători au dus greul
tranziției, reconstituirea proprietăților pentru că politicienii au vrut să ne
întoarcem în evul mediu; întreprinderi de stat transformate în companii
private; posibilitatea atacării actelor administrative ale instituțiilor; Noul
Cod civil, Noul Cod penal, Noul Cod de procedură penală, democrație și acces
liber la instanțe etc.
Un magistrat trebuie să învețe tot timpul, dă teste repetate, ajunge în
poziția aceasta prin examene dificile. Un parlamentar poate ajunge în parlament
și dacă este analfabet, iar analfabeții structurali pot fi formatori de opinie,
răspândind idei manipulatoare, la limită.
Politicienii, în grup compact, au susținut că magistrații se pensionează la
48 de ani. Ori legea prevedea, în anul 2025, pensionarea la 60 de ani, iar
conform grilei adoptate prin lege, tot de politicieni în parlament, efectiv, se făcea la 52 de ani trecuți. Deși
Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat situația, mulți politicieni și
microbiștii lor, nu au ținut cont de realitate. Ceva se petrece în societate.
Oamenii refuză realitatea, evidența. Susțin doar ceea ce li se spune, ceea ce
doresc politicienii din puterea executivă sau legislativă. Este un val care se
rostogolește peste societate cu mânie, realitatea nu mai are ecou.
Se ridică societatea civilă forțând demiterea unor lideri ai magistraților,
libertatea de protest este garantată. Când magistrații protestează, se ivesc
formatori de opinie care afirmă că aceștia nu au dreptul la grevă. Bineînțeles
că nu au, magistrații nu au contract de muncă la fel ca ceilalți angajați. Dar
pot și ei protesta, la fel ca toți ceilalți. Dreptul la protest e liber. Pe de
altă parte, li se reproșează faptul că se gândesc la bani. Un președinte va da
în judecată AEP pentru că nu i-a returnat de la buget banii cheltuiți în
campania sa electorală. Un altul dă în judecată statul pentru că i s-au luat
indemnizația, dreptul la vila de protocol, paza SPP. Un altul se judecă prin
instanțe cu ANAF (statul) pentru proprietăți, prejudicii cauzate de chirii
false, alte probleme de proprietate. Un altul era prin instanțe pentru genocid,
cu daune imense de plată etc. Sunt mii de dosare în instanțe pentru prejudicii
cauzate de miniștrii care au eliberat din funcții tot felul de directori, fără
să țină seama de contractele în vigoare la acel moment. De la buget plătim cam
doi directori în același timp, capriciile politice țin loc de reguli
comerciale/ civile, situație punctată și de organismele europene. Cam toți
politicienii declară public că au făcut plângeri penale împotriva adversarilor
lor. Când magistrații depun o plângere penală, se pare că afectează dreptul la
opinie, la liberă expresie. Ori libertatea de a depune petiții este una egală
pentru toți. Cică tot judecătorii judecă plângerile magistraților. Nu e drept,
nu?… Dar când președintele refuză avizul pentru începerea urmării penale a unui
ministru, deci un reprezentat al puterii executive oprește un dosar penal făcut
de puterea judecătorească împotriva unui membru al puterii executive, e mai
corect.
Ce ar fi să faceți fotografierea zilei de muncă la un judecător și
fotografierea zilei de muncă la un parlamentar sau la un ministru. Ce credeți
că ar rezulta?
Suntem într-un conflict juridic de natură constituțională între puterile
statului, iar Constituția are soluția: conflictul se rezolvă de Curtea
Constituțională a României (CCR). Iar judecătorii,
nu? Cei de la CCR nu fac parte din puterea judecătorească, au alt statut,
independent. Așa că mai sunt ceva urme constituționale prin țară.
Telenovela continuă…
Ne tribalizăm ușor, ne tribalizăm cu spor!
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu