LUMINA NEVĂZUTĂ
mă ispitesc
rădăcinile cuvintelor
încrengăturile lor bătrâne
clocotind în adâncu-mi -
liniștea luminilor de jos
spre lumina nevăzută
vocea îmi sună tot mai
stins
surd abia mă aud
vorbindu-mi
nimeni nu însoțește un
trup abandonat
departe într-o goană
incertă
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu