Chiar în mijlocul oraşului,
printre autovehicule şi pietoni transparenţi,
stătea îngerul, pregătit era pentru măsurătoare,
avea în mâini un
aparat de măsură,
verifica întinderea oraşului,
verifica inimile celor care intrau în oraş
şi nu se făcuseră transparenţi,
măsura vremea şi timpul exact
şi sentimentele celor care treceau pe acoperişurile
caselor
ca simpli pietoni, atingând aerul,
până ce aerul se făcea albastru…
Am strigat îngerului şi
el mi-a arătat lungimea pură a vieţii lui
în vieţile primite în dar,
avea exact lungimea perfectă
la care nu se mai putea adăuga nimic,
la care nu se mai putea scădea nimic…
C Stancu
