luni, 24 octombrie 2016

Adrian Botez: Toamna, un măcel de galben...



ÎNTREBARE FĂRĂ DE CAP(ĂT)

eu nu ştiu ce face
şi de ce face aşa cum
face Dumnezeu – dar mă întreb dacă
măcar El ştie
ce face – de ce face – aşa
cum...

o – Doamne – cât de fericit – nebun de
fericire aş fi - atunci când
voi pleca de
aici – să-Ţi văd – întru
viul veciei:
Maiestuoasă – Expresiv-Glorioasă
Înalt-Rânduită-ntru
Extatică Rimă-Alduită – Înalt-Rostuită şi cu
Orbitoare Lumină
strunjită - ŞTIINŢA-ŢI!
*** 



CU PRETENŢII DE AUTOR - TOAMNA

valuri de galben a stârnit furtuna
răbdare nu mai vezi la vânt – când frunza
aduce argumentul că-i doar una
şi rău nu face nimănui – ascunsa...

e un măcel de galben – fără-accente
amurgu-i cocoşat sub nori de humă
sunt violate fiice inocente -
peste cadavre – un cearşaf  de brumă

măcar în moarte scoate-ţi demnitatea
din teaca urii tale pentru crimă:
înjunghie-n tine orice rest de rimă

să n-aibă toamna nici poem – nici cartea...
...toamnei cu mari pretenţii de-autor
strecoară-i între straie un topor...
***
                           Adrian Botez