Dumitru Hurubă – 80, epistole
de la prieteni
Pentru Dumitru Hurubă literatura a însemnat o călătorie prin cuvinte ciudate aduse de la ultimul etaj al existenței. A privit viața cu umor, detașare, a găsit drumuri și pe contrasens, dar a rămas credincios mărturiei despre sine și ceilalți, pe care a considerat-o o misiune. A privit la marile personalități, a fost curios să vadă cum iese Apostolul Pavel din încurcătura cu frații săi evrei, a fost romantic, caustic, spontan și pus glume, scriind despre crime și strălucire.
La vârsta de 80 de ani, Centrul European de Studii Covasna – Harghita, în ciclul profesioniștii noștri și Editura Eurocarpactica Sfântu Gheorghe au punctat momentul cu o monografie complexă dedicată scriitorului umorist, Dumitru Hurubă la 80 de ani, două volume masive, respectiv primul volum are 572 pagini, iar cel de al doilea are 624 pagini. Sunt incluse o parte din operele sale, cronici, note literare și alte texte dedicate cărților sale, o imagine de ansamblu a întregii activități în domeniul literar. Omagiul se adaugă altor antologii dedicate unor personalități din zona Covasna - Harghita: Valer Dorneanu, Valentin Marica, Ioan Lăcătușu, Ioan Vlad, Ioan Scurtu etc., sărbătoriți în plină maturitate creatoare în domenii diverse, precum drept, jurnalism, arhivism, cultură, istorie, diplomație etc.
O astfel de monografie s-a realizat prin efortul, pasiunea, înțelegerea a
mai multor persoane, astfel Doina Bălțat, profesor, specialist în domeniul
literar, a pus în operă textele avute la dispoziție. Coordonator general a fost
Ioan Lăcătușu, coordonatorul ediției fiind scriitorul, editorul, omul de
cultură Nicolae Băciuț, iar ilustrațiile și caricaturile Costel Pătrășcan.
Dr. Ioan Lăcătușu are o prefață la început, remarcând: Dumitru Hurubă, un renumit umorist născut în Arcul Intracarpactic și
opera sa… Dânsul reține: „Scriitorul
umorist Dumitru Hurubă este unul din cei mai prolifici autori din literatura
română, fiind autorul a 80 de volume de literatură umoristică și contributor la
opt volume colective, precum și la numeroase antologii de umor românesc și de proză,
teatru şi versuri publicate pe plan județean” (p. 9, Vol. I).
Pe de altă parte, Nicolae Băciuț notează un aspect aparte despre scriitorul
în cauză - este autor, este și personaj, un om implicat în fenomenul prezentat:
„Dumnezeu a fost bun, până la urmă, cu Dumitru Hurubă. I-a dat tinerețe fără
bătrânețe și operă fără de moarte.
Mintea nu i s-a șubrezit nicio clipă, ba chiar și-a ascuțit tăișul
creației, acumulările de viață și de scris spunându-și decisiv cuvântul” (p.
14, Vol. I).
Creația scriitorului umorist este prezentată selectiv, reprezentativ:
eseuri, cronici literare, microbiografii diverse, biblice, muzică, portrete de
scriitori, poezii… O operă complexă, reflectând epoca, valorile care contează,
arta care dă culoare epocilor, ideile care modelează lumea, evenimentele de zi
cu zi, cele care ies din șirul lung al experiențelor umane. De la „balada unui
boschetar” la destin, de la robotizare la „noaptea minții”…
Viziunea sa se reflectă în eseurile publicate prin care a dat glas
valorilor care pun lumea în mișcare, de la coborârea din copac la marea
deconectare, de la paradox la avantajul de a fi… comic…
El puncta: „Erich Fromm? Probabil că, lăsându-i la o parte pe specialişti
şi pe admiratorii săi, nu foarte multă lume a auzit măcar de acest nume şi de
specialistul în psihosociologie, respectiv cel care a trăit între anii
1900-1980 şi a rămas ca un reprezentant important al domeniului în care a
excelat ca psiholog social. German de origine, psihanalist, sociolog, filosof
umanist şi socialist democrat, el a fost asociat cu Şcoala de teorie critică
din Frankfurt… În orice caz, întinderea şi profunzimea gândirii sale
psihosociologice având origini puternice şi aplicaţii născute pe filieră
freudiană, au dus la construcţia unui sistem psihosocial considerat până la
urmă ca fiind unul dintre cele mai importante” (p. 58, vol. I).
Majoritatea eseurilor au în prim plan problema literaturii de azi, Dumitru
Hurubă fiind un adept al cărților cu mesaj, clasice, solide, moralizatoare,
atente cu omul, deși umorul său introduce elemente actuale și surprinzătoare,
la fel ca în modernism.
Volumul al doilea ne prezintă referințele
critice privitoare la cărțile sale. Au scris numeroși iubitori de
literatură, istorici literari, scriitori cu operă consistentă, dovadă că umorul
său, prezentarea personalităților literare, culturale, religioase, artistice au
stat în atenția cititorilor și a mediului literar.
Reputatul istoric literar, analist de prestigiu, domnul Zenovie Cârlugea
nota:
„Citind volumul de poezii al dlui Dumitru Hurubă („un clasic al umorului și
al moralei” – C. Stancu), am retrăit, alături de poet, multe din imaginile satului
de altădată, trecut prin toate anotimpurile anului, îndeosebi poezia
obiceiurilor de iarnă, bine reliefate artistic și de-a dreptul emoționante.
Poetul are o memorabilă dexteritate în mânuirea versurilor cu varii ritmuri,
dovedindu-se nu numai inspirat în planul <<viziunilor>> artistice,
dar chiar inventiv, limbajul având darul de a evita locurile comune și a se
dovedi mereu proaspăt, sclipitor, stârnitor de zâmbete, de bună dispoziție, în
general de bună impresie estetică. Lectura cărții, plăcută și revigorantă, este
cum o baie într-o poezie <<de modă veche>>, care se dovedește,
iată, foarte actuală, incitantă, provocatoare, orchestrată artistic într-un mod
inspirat, convingător, reușit sub multe aspecte” (p. 356, vol. II).
Doamna Doina Bălțat, profesor, specialist în literatură, atentă la opera
lui Dumitru Hurubă, a reținut, scriind despre cartea Personalități - cu de-ale lor… (2023): „Avem de parcurs paginile
unei cărţi despre oameni-genii, despre munca şi dăruirea lor în folosul
umanităţii, despre oameni cu sacrificii în dese cazuri incredibile care,
inspiraţi au folosit puterea minţii lor pentru a schimba lumea, pentru a o face
mai bună, mai frumoasă, dar şi despre demnitate, temeritate… Este o carte care
prezintă victoriile, înfrângerile, deciziile,
eşecurile, erorile sau sclipirile lor de geniu, având deseori consecinţe asupra
destinului societăţilor şi naţiunilor”.
Şi din aceste motive cartea poate fi socotită şi o minienciclopedie de
referinţă cumva, care prezintă, în ordine alfabetică, câteva dintre aceste
personalităţi, aşa cum ni le-au lăsat mărturie documentele vremii sau martorii
oculari, care au avut norocul să se afle în preajma acestora într-un moment sau
altul al vieţii lor, al istoriei... (p. 283, vol. II).
Primul volum cuprinde date bibliografice despre Dumitru Hurubă, ele prind
esența, viața cu rădăcinile ei întinse în numeroase cărți scrise, la data apariției
prezentului omagiu, 80, colaborări la peste cincizeci de reviste literare,
premii. Este o perioadă aprigă, el a ars cu pasiune etape, tristeți, tăceri,
trădări, bucurii. A fost perioada „zăpăciților în tranziție”, cum o numește,
deși au fost ani când a venit și „ora indexării”, uneori pe „contrasens”, dar
și bucuria recunoașterii activității sale ca personalitate a literaturii, cu
bune și rele, cu „scorpionismele” de serviciu… A participat și la câteva volume
colective, dovedind că este un prieten al scriitorilor și deschis spre cititor
cu teme generoase despre umor, istorie literară, obiceiuri mundane, antologii
diverse. S-a născut la 26 octombrie 1944, data reală, iar cea oficială, 22
noiembrie… tot 1944. Locuiește în Simeria, deși locul nașterii sale este satul
Călnaci, com. Subcetate-Mureș, jud. Harghita.
Doina Bălțat scrie, referindu-se la omul Dumitru Hurubă: „Dincolo de eleganța discursului, mi-l amintesc ca exemplu
de omenie, de bun-simț, de aplecare către ceilalți. Amabil cu toată lumea, își
găsea mereu timp să participe la lansările de carte
ale confraților, iar la rugămintea acestora accepta cu ușurință să le și
prezinte volumele, fie verbal – la întâlnirile cu cititorii, fie în diverse
publicații. Și da, am verificat prin vechi documente, descoperind astfel că Dumitru Hurubă a fost primul care a scris despre
scriitorii județului Hunedoara…” (p. 550, vol. II).
Trecând de pragul umorului, el
este un tip delicat, generos și, pentru a-l cita: Scuzați
că ne-am cunoscut… (Editura Signata, Timișoara, 2001, schițe și povestiri
satirico-umoristice).
Mitică avea o vorbă: Și viața
merge înainte/ Cu toată lumea în convoi,/ Și nimeni nu mai ia aminte/ Că-nainte
e-napoi…” (Lumea în mers,
p.481, vol. I).
Repet o idee, prietenia lui Dumitru Hurubă înseamnă mai mult decât un premiu literar…
Constantin Stancu
Text publicat în revista „Vatra veche”, nr. 9/2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu