Nu trebuie să mai învăţaţi ceva,
toate le-aţi cunoscut cu mult înainte de a vă naşte,
erau desenate pe tălpile picioarelor,
erau tatuate în carnea voastră,
în ridurile de pe chip,
în rana pe care o aveţi de la facerea lumii…
Aţi ştiut totul şi ceva în plus…
Acum zâmbiţi: mergeţi pe jos prin vieţile altora,
puneţi pe sânul fecioarei inima lui Pithagora şi 3,14,
desenaţi în cercul
de pe nisip
corăbii care vin sau pleacă…
Tăceţi, sunt în tăcerea voastră o mie de litere uitate,
nimic nu mai trebuie schimbat
în afara vieţilor voastre şi
nu călcaţi pe iarbă,
nu uitaţi, nu se calcă pe iarbă:
are o mie de volţi, o mie de ochi,
o mie de morţi în rădăcini…
